Sfântul Ierarh Nicolae ajută un bărbat să devină monah

„Fiindcă făgăduiești să-ți împlinești făgăduințele și să devii monah, sârguiește-te ca de acum să dobândești viață virtuoasă.”

A făcut vâlvă o minune străină cu privire la un anume Petru scolasticul care, excelând în treburile împărătești, adeseori a făgăduit lui Dumnezeu să fugă de deșertăciunea vieții și să vină în Roma și să se facă monah în Biserica Sfântului Apostol Petru. Dar își amâna împlinirea făgăduințelor de la o vreme la alta, ținut fiind de bogăție și de slavă. Și odată trimis fiind de împăratul Constantin cel Mare cu multă armată în Siria la război, este prins și întemnițat în castrul numit Samara, legat cu lanțuri de fier, își vine în simțiri din păcatele sale aducându-și aminte de făgăduințele făcute lui Dumnezeu și de amânarea cu privire la fuga din lume.

Apoi amintindu-și și de mulțimea de minuni a Sfântului Nicolae, îl roagă pe el cu multe lacrimi. Iar sfântul adeseori arătându-i-se lui, zicea că: „În diferite rânduri L-am rugat pe Stăpânul, dar nu m-a ascultat cu nimic. Și pricina, pe cât pare, este că de multe ori I-ai făgăduit Lui să te lepezi de lume, dar nu te-ai ținut de cuvânt”. Iar acela îi răspundea: „Da, sfinte al lui Dumnezeu, ci acum dacă voi afla milă și voi fi eliberat din legăturile acestea, nici nu mă mai duc să-mi văd casa, ci voi lepăda lumea în biserica unde am făgăduit”. Și sfântul: „Tu păzește-mi mie aceste făgăduințe, iar eu voi lua cu mine pe unul dintre marii ajutători și rugându-ne pentru tine, vom dobândi împlinirea cererii”. Și cel legat: „Și cine are mai mare îndrăznire decât tine la Domnul, încât să ai nevoie de un ajutător?”. Și sfântul: „Simeon, zice, de Dumnezeu primitorul, care stă înaintea tronului stăpânesc”.

Acestea spunându-le și ducându-se iarăși, vine după ceva timp la el, împreună cu marele Simeon, care ținea un toiag de aur în mână, un efod și o mitră și era încins cu patrafir și zice celui în legături: „Vei păzi făgăduințele pe care le-ai făcut lui Dumnezeu și caldului tău mijlocitor, Sfântul Nicolae, cu privire la lepădarea lumii?”. Și cel legat: „Da, sfinte al lui Dumnezeu, zicea, dacă voi fi dezlegat din legăturile acestea, nu voi mai dori lumea, nici nu mă voi mai duce să-mi văd casa, ci mă voi duce să-mi împlinesc făgăduințele grabnic”.

Și zice către el dreptul Simeon: „Fiindcă făgăduiești să-ți împlinești făgăduințele și să devii monah, sârguiește-te ca de acum să dobândești viață virtuoasă”. Și cel legat, răspunzând a zis: „Da, stăpâne, numai să mi se dea mie slobozire din închisoarea aceasta și din lanțurile acestea”. Și tinzându-și dreptul toiagul lui de aur, legăturile de fier s-au dezlegat ca „ceara de la fața focului”. Și i-a zis: „Ieși, zice, fără împiedicare, fiindcă nimeni nu te poate reține”. Și îndată s-a aflat afară dintre acele ziduri, împreună cu acești mari sfinți. Și părându-i-se că vede vedenie, a cunoscut că într-adevăr Dumnezeu prin sfinții aceștia l-a scos pe el din mâinile ucigașilor.

Și a plecat dreptul Simeon, iar dumnezeiescul Nicolae a călătorit cu el până în Romania[1] și de acolo l-a dus la Roma și îi vestește părintelui mai dinainte venirea bărbatului: „Petru, zice, cel de la cancelarie, va veni la tine, izbăvit fiind din robie, și tunde-l pe el monah”, ceea ce a și făcut părintele când a venit bărbatul. Care s-a arătat foarte încercat între monahi. Și povestind străina minune el însuși, L-a slăvit pe Dumnezeu și pururea l-a preamărit pe dumnezeiescul Lui slujitor Nicolae, împreună cu dreptul Simeon.

De la același autor

Ultimele din categorie