Am auzit de marea dumneavoastră durere - de moartea neaşteptată a fiului dumneavoastră - şi îmi pare foarte rău pentru pierderea pe care aţi suferit-o. Nu este cu putinţă ca cei ce şi-au pierdut singura odraslă pe neaşteptate şi la o vârstă atât de înfloritoare să nu se necăjească, să nu se tânguiască, să nu se întristeze. Noi nu suntem însă păgâni, care nu au nici o nădejde cu privire la viaţa viitoare, ci creştini, care au mângâiere veselitoare şi dincolo de mormânt cu privire la primirea viitoarei fericiri veşnice. Trebuie să puneţi măsură necazului dumneavoastră, să vă alinaţi întristarea atât de mare cu acest gând îmbucurător: că deşi aţi rămas lipsiţi de fiul dumneavoastră pentru o vreme, în viaţa cea viitoare îl veţi putea vedea iarăşi, vă veţi putea reuni cu el în aşa fel încât nu vă veţi mai despărţi niciodată. Trebuie numai să luaţi măsurile potrivite pentru aceasta: în primul rând, să pomeniţi sufletul lui M. la Jertfa Nesângeroasă, la citirea Psaltirii şi în rugăciunile dumneavoastră de acasă; în al doilea rând, să faceţi pentru sufletul lui milostenie după putere.

Toate acestea vor fi de folos nu numai pentru răposatul dumneavoastră fiu, ci şi pentru dumneavoastră înşivă. Cu toate că moartea lui v-a pricinuit un mare necaz şi o mare amărăciune, acest necaz vă poate întări şi mai mult în viaţa creştină, în facerea de bine creştină, în dispoziţia creştină a duhului. Domnul face toate cu noi spre bine. (Sfântul Ambrozie de la Optina)

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 194)