Pe când zidea Mănăstirea Dousikou la începutul veacului al XVI-lea, Sfântul Visarion a vizitat Bucureştiul şi alte localităţi pentru strângerea de ajutoare pe care le ducea la mănăstirea sa.

Sfântul Visarion s-a mutat la Domnul la 13 septembrie 1541, fiind în vârstă de aproape 51 ani. Conform tradiţiei, Sfintele Sale Moaşte au fost furate de un turc şi vândute în Apus. La Mănăstirea Dousikou se păstrează însă cinstitul lui cap al Sfântului Visarion, ce izvorăşte bună mireasmă şi face mari minuni.

Sfintele moaşte ale Sfântului Visarion au fost aduse întâia oară în ţara noastră de către Nicolae Vodă Mavrocordat, la 14 septembrie 1730. Cu acest prilej, voievodul a dat Mănăstirii Dousikou un dar de 150 de taleri, cu îndatorirea ca părinţii cuvioși, slujitori acolo, să aducă sfintele moaşte ori de câte ori va fi ciumă în ţară.

În luna noiembrie a anului 1738, în vremea domnitorului Constantin Mavrocordat, au fost aduse iarăși sfintele moaște în București, pentru izbăvirea de ciumă.

În anul 1792, cinstitul cap al Sfântului Visarion a fost adus iarăşi în ţara noastră și depus la Mănăstirea Cotroceni, pentru că apăruse o nouă epidemie de ciumă, ce făcuse 90000 de victime. Domnitorul Alexandru Moruzi porunceşte ca moaştele Sfântului Visarion, ce se bucurau de prestigiul că vindecă „boalele molipsitoare”, să fie purtate prin zonele infestate. Astfel, cuvioşii părinţi au mers în procesiune cu sfintele moaşte în judeţele Vlaşca şi Olt, Teleorman, Dâmboviţa şi Ilfov, făcându-se slujbe şi sfeştanii, iar creştinii îi primeau cu evlavie și rugăciuni fierbinţi. Multe minuni s-au făcut în felul acesta, în multe rânduri, căci ciuma a fost izgonită şi creştinii izbăviţi.

În anul 1796, pentru a patra oară, sfintele moaşte ale Sfântului Visarion au fost aduse la Târgovişte, pentru curăţirea de boli şi sănătatea poporului. Pe toate drumurile, binecredincioşii creştini l-au primit pe Sfântul Visarion cu lumânări aprinse, îngenuncheaţi în marginea drumurilor şi în sunetul clopotelor. Multe dintre bisericile satelor noastre s-au învrednicit a avea măcar câteva ceasuri sfintele sale moaşte în sfântul altar.

În urma acestor procesiuni cu moaştele Sfântului Visarion, cultul sfântului s-a dezvoltat rapid în Bucureşti: Biserica Sfântul Visarion Vechi şi Biserica Sfântul Visarion Nou, precum şi o stradă îi păstrează numele şi astăzi; Biserica Schitul Măgureanu poartă hramurile Sfinţilor Visarion şi Pantelimon, tămăduitori de boala ciumei; Paraclisul Mănăstirii Antim poartă și el hramul Sfântului Ierarh Visarion. Mulţimea icoanelor cu chipul Sfântului Visarion din bisericile Bucureştiului şi din împrejurimi dau mărturie asupra puterii sale vindecătoare. De asemenea, mulţi copii din Muntenia şi Moldova, Transilvania şi Oltenia au fost puşi sub ocrotirea Sfântului Visarion, primind numele acestuia la Botez.

Biserica face pomenirea Sfântului Visarion, Arhiepiscopul Larisei, Făcătorul de Minuni, la data de 15 septembrie.