Adevărata cale de îmbunătățire a vieții duhovnicești a semenilor noștri nu este clevetirea, judecata, minciuna sau mustrarea, ci dragostea jertfitoare, după modelul iubirii divine, cu care i-a iubit Mântuitorul pe toți oamenii, aducându-se jertfă tuturor pentru toate. Pentru acest motiv, ca o regulă de bun simț duhovnicesc, Cuviosul Isaia Pusnicul ne recomandă: „Să nu râzi de cineva, de-l vezi greșind. Să nu-l osândești pe omul pătimaș asemenea ție, când lunecă, nici să-l disprețuiești bătându-ți joc de el și spunând fără judecată cele ce nu se cuvin. Căci dacă tu, care ai cunoștință și ești priceput, râzi de cel simplu și îl osândești, vei fi și tu vorbit de rău și osândit nu numai de cei înțelepți și cărturari, ci și de cei simpli și de femei și de copii.”

(Preot Ioan C. Teșu, Teologia necazurilor, Editura Christiana, p. 219)