Se zice că trebuie să păstrăm cu orice preţ pacea lăuntrică şi să avem întotdeauna duh plin de bucurie. Întotdeauna. Cu orice preţ să fim pururi bucuroşi, pururi voioşi. Dar, iată, şi Sfântul Ioan din Kronştadt spune: Noi suntem precum vremea, vin furtuni, vânturi, fulgere, iar apoi străluceşte soarele, şi ne este bine. Aşa şi noi. Apoi iarăşi vine furtuna, şi iarăşi soarele, şi tot aşa. Şi mai spune: Pentru că avem şi trup, noi şi trupul acesta materialnic suntem înrâuriţi de condiţiile atmosferice. Când condiţiile sunt bune şi când presiunea atmosferică nu este mare, atunci este vreme bună, iar noi suntem veseli şi bine dispuşi. Iar când vremea este mohorâtă, şi noi suntem abătuţi. Aşa este! De aceea, trebuie să ne păstrăm cumpătarea (duhovnicească). Chiar şi atunci când este vreme mohorâtă să fim liniştiţi cu duhul. Omul trebuie să se ostenească să fie întotdeauna, cu orice preţ, într-o stare sufletească bună, să fie neîncetat cu duhul plin de bucurie, pentru că duhurile din văzduhuri vor să fim necontenit trişti…

(Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa, Editura Predania, pp. 186-187)