Între anii 1947-1968 s-a nevoit în obștea Mănăstirii Agapia Veche monahia Agafia Ilie, mama Arhimandritului Cleopa Ilie, din comuna Sulița, județul Botoșani. În căsnicia ei a avut zece copii, dintre care cinci au intrat în viața monahală, iar cinci au rămas în lume. Apoi, cu voia lui Dumnezeu, murindu-i pe rând nouă copii și la urmă și soțul, a fost adusă la Agapia Veche de fiul ei, Arhimandritul Cleopa Ilie, pe atunci stareț la Mănăstirea Sihăstria. Aici bătrâna se nevoia după putere, uneori bucurându-se, alteori plângând și rugându-se, fiind îngrijită de câteva ucenice iubitoare de Hristos.

După anul 1960, părintele Cleopa, fiind plecat în munți din cauza prigoanei ateiste, maica Agafia ieșea zilnic în cărare la poarta mănăstirii și întreba pe cei ce veneau să se închine: „N-ați văzut pe Cleopa al meu?” Iar închinătorii îi răspundeau, unii că nu-l cunosc; alții, că ar fi la Mănăstirea Sihăstria; iar alții că ar fi plecat în munți la pustie. Apoi bătrâna începea a plânge, își făcea cruce și se întorcea la chilie.

În vara anului 1963, a mers la Agapia Veche și un călugăr din Sihăstria, pe care îl cunoștea bătrâna, să-i ducă câte ceva și să o mângâie în durerea ei. Maica Agafia se afla pe cărare și întreba pe toți de fiul ei cel iubit. Atunci l-a întrebat și pe călugăr: „Părinte, n-ai văzut pe Cleopa al meu?”  Iar el i-a răspuns: „Maică Agafie, nu te întrista. Părintele Cleopa este aproape de noi. În curând sper să ne întâlnim cu el!” Iar bătrâna, cu ochii în lacrimi, i-a răspuns: „Ei părinte, dacă n-ai  fost mamă!”

În aceeași vară, bătrâna maică Agafia, în vărstă de 86 de ani, a auzit o veste cum că Părintele Cleopa ar fi venit din munți la Mănăstirea Sihăstria. Era pe la asfințitul soarelui. Fără a mai spune ucenicelor ei, și-a luat un băț în mână și a pornit singură pe poteca ce ducea peste munte la Sihăstria. Dar, venind noaptea, bătrâna a rătăcit și a nimerit, cu rânduiala lui Dumnezeu, la o cabană forestieră, unde a rămas peste noapte. În urmă, maicile au tras clopotele și cu felinarele îm mâini, au căutat pe maica Agafia până dimineața, când au aflat-o la cabană și au dus-o la chilia ei. Iar venerabila mamă și călugăriță, făcând ascultare, a zis ucenicelor ei: „De ce nu mă lăsați să văd pe Cleeopa al meu!”

După mai bine de un an de așteptare și de rugăciuni cu lacrimi, maica Agafia s-a învrednicit în sfârșit, să vorbească față în față cu iubitul ei fiu, părintele nostru Cleopa Ilie!

Cu adevărat este foarte greu să fii și mamă devotată și călugăriță iubitoare de Hristos. Ori, maica Agafia a  purtat în inima ei amândouă cruci, amândouă iubiri – iubirea firească de mamă născătoare de copii și iubirea duhovnicească de călugăriță purtătoare de Hristos!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan,  Istorioare duhovnicești, Sfânta Mănăstire Sihăstria, 2002, pp. 49-51)