Mormintele patriarhilor – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte

Ne îndreptăm spre sud-est în marginea orașului și iată-ne în fața unei imense clădiri din blocuri uriașe de piatră. Este mausoleul, necropola care închide sub acoperișul ei peștera Makpela și mormintele patriarhilor.

Această clădire impunătoare a fost zidită de Irod cel Mare, înainte de Hristos, din blocuri de piatră dreptunghiulare, mari de cca. 6 și chiar 7 m. Lungimea clădirii este de 60 m, lărgimea de 34 m și înălțimea de 12 m. Până în secolul al VII-lea mormintele patriarhilor au fost în mâinile evreilor. După întinderea ocupației arabe peste Palestina (637), Hebronul și mormintele patriarhilor au intrat în posesia musulmanilor. De aproape treisprezece secole strămoșii evreilor și ai lui Hristos după trup, Avraam, Isaac și Iacov cu soțiile lor, au fost luați prizonieri de arabi, ca și Muntele Moria! Poporul ales și-a pierdut părinții legitimi, care au ajuns în mâinile fiilor nelegitimi. Fiii slujnicei Agar își revendică dreptul de moștenire și de întâi născuți asupra fiilor binecuvântați ai Sarrei. Desigur, este o stare de fapt, nu de drept. Dar aceasta este realitatea istorică. Mausoleul și peștera Mak-pela de la Hebron sunt de mult transformate în moschei!

Intrăm să ne închinăm și noi la patriarhii Vechiului Testament, strămoșii după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos. Lume multă, mahomedani, evrei, creștini, pelerini și turiști din toată lumea, mai ales că în octombrie sunt zile de sărbătoare pentru evrei și arabi! Intrarea se face prin partea de nord. O clădire măreață, impunătoare, de două mii de ani, cum rar se mai zidesc astăzi. Câțiva ghizi care cunosc mai multe limbi se oferă să ne conducă. Interiorul este împărțit în două încăperi mari – un fel de nartex (vestibul) și moscheea propriu-zisă, la care se mai adaugă o sală mare de intrare, ca un pridvor. Peștera Makpela se află la subsol și nimeni nu are acces acolo. Se zărește doar printr-o mică fereastră cu gratii, la lumina palidă a unui bec electric.

Întâi suntem conduși la mormântul marelui patriarh, Sfântul și Dreptul Avraam. Se află în partea dreaptă a nartexului, înainte de intrarea în moscheea propriu-zisă și este zidit în formă dreptunghiulară, cu acoperiș în patru părți, ca o casă în miniatură. Pereții sunt colorați în dungi late, albe și negre, iar deasupra este acoperit cu un voal de mătase naturală de culoare verde închis. În partea stângă se află mormântul Sarrei, de aceeași formă și mărime. Voalul care o acoperă însă este de culoare stacojie (mov-cenușiu). De fapt toate mormintele patriarhilor se află în partea dreaptă (spre vest) și sunt acoperite cu voal verde închis. Iar mormintele soțiilor lor se află în partea stângă, fiind acoperite cu voal de mătase stacojie.

Facem semnul Sfintei Cruci și trei închinăciuni la mormântul marelui patriarh Avraam, strămoșul lui Hristos, și, prin El, strămoșul întregului Creștinism. La fel și alături, la mormântul Sarrei. Apoi intrăm în moscheea propriu-zisă. Aceasta este de formă pătrată, cu bolți mari sprijinite pe patru stâlpi uriași, care împart interiorul în trei nave egale. În partea dreaptă, sub un covor, se vede ușa de intrare în peștera Makpela. Tot în dreapta, între doi stâlpi, se află mormântul patriarhului Isaac, de aceeași formă și mărime cu al tatălui său. Între stâlpii din partea stângă se află mormântul soției sale, Rebeca. Iarăși rostim o rugăciune și mergem la mormintele lui Iacov și al soției sale, Lia, care se află în curtea interioară din fața moscheii. Toate mormintele sunt construite la fel și de aceeași mărime. După ce privim pe fereastră, spre interiorul peșterii Makpela, suntem conduși la ultimul mormânt al lui Iosif, fiul lui Iacov. Însă se știe că osemintele sale au fost strămutate din Egipt și așezate în Samaria, aproape de Sichem. Păstrăm câteva clipe de reculegere și rugăciune.

Dumnezeul lui Avraam și a lui Isaac și a lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri, ai milă de noi, fiii Tăi cei după har! Tu nu ești Dumnezeul celor morți, al celor ce nu cred întru Tine, ci ești Dumnezeul celor vii, al celor ce se închină Ție, al celor ce nădăjduiesc în viața de veci pe care ne-ai făgăduit-o nouă! Binecuvintează toată lu-mea, împacă popoarele, întărește adevărata credință pe pământ, dăruiește-ne tuturor sfârșit creștinesc și ne odihnește și pe noi, împreună cu moșii și strămoșii noștri, în pământul celor drepți și în sânul lui Avraam! Facem trei închinăciuni și ieșim în stradă. Apoi ne întoarcem din nou spre Betleem.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 245-247)

De la același autor

Ultimele din categorie