Împăratul milostiv și dăruitor din belșug a privit la rugăciunea drepților părinți și a dat de veste fiecăruia dintre ei. Arhanghelul Gavriil i-a dat de veste lui Ioachim pe când acesta se afla la rugăciune în templu. Un glas venit de sus s-a făcut auzit lui spunând: „Vei primi un prunc care va fi o slavă nu numai pentru tine, ci pentru lumea întreagă”. Ioachim a făcut cunoscută această veste și fericitei Ana, dar aceasta n-a încetat rugăciunea sa către Dumnezeu cu lacrimi arzătoare. Și atunci a primit și ea din partea lui Dumnezeu vestea cea bună în grădina în care îi aducea jertfă lui Dumnezeu cererile și rugăciunile ei. Îngerul lui Dumnezeu a venit la ea și i-a spus: „Dumnezeu a auzit rugăciunea ta și vei naște pe vestitoarea bucuriei, și vei pune numele ei Maria, căci prin ea se va face mântuirea întregii lumi!”.

Vestirii i-a urmat însărcinarea, și Ana cea stearpă a născut pe Maria luminătoarea a toate, căci așa se tălmăcește numele Mariam: luminătoarea. Atunci cinstiții părinți ai Fericitului și Sfântului prunc au avut mare bucurie și Ioachim a făcut ospăț și a chemat pe toți vecinii, știutori de carte sau nu, și toți au preamărit pe Dumnezeu Care a făcut pentru ei o asemenea minune, și astfel chinul Anei s-a prefăcut într-o slavă mai înaltă, adică ușa ușii lui Dumnezeu, ușă a vieții și început al petrecerii sale slăvite. Începând de acum se cuvine să înălțăm cuvântul nostru spre slavele și tainele ei mai înalte, prin harul, mijlocirea și ajutorul ei, căci ea este pricina și dăruitoarea a tot binele.

(Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul, Viața Maicii Domnului, tradusă de diacon Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 9)