Vârsta lor înaintată a arătat faptul că Harul lui Dumnezeu depășește legile firii. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este răspunsul rugăciunii, smereniei și credinței puternice a părinților. Cei care nu au copii, dacă se roagă mult îi vor primi. Nașterea pruncului a venit ca urmare a rugăciunilor Preotului Zaharia și a soției sale Elisabeta. Aceștia erau oameni drepți înaintea lui Dumnezeu, evlavioși și milostivi. La momentul vestirii nașterii, Arhanghelul Gavriil îi spune preotului Zaharia că numele copilului va fi Ioan. În limba ebraică acesta înseamnă Dumnezeu a avut milă.

Din momentul începerii activității catehetice, Sfântul Ioan i-a îndemnat pe oameni să fie milostivi și să dăruiască milostenie celor săraci. Pe soldați i-a îndemna să se mulțumească cu solda lor, să nu asuprească pe nimeni. De asemenea, pe vameși i-a sfătuit să nu impună taxe mai mult decât era permis.

Prin aceste învățături el dorea ca lumea care se pregătea pentru botezul pocăinței să arate și o schimbare în fapte bune. Sfântul Ioan preciza celor care ascultau cuvântul său că el botează cu apă spre pocăință, dar va veni Mesia care va boteza cu Duh Sfânt.

Sfântul Ioan Botezătorul știa care este scopul venirii sale în pustia Iordanului. Totodată, acesta cunoștea înțelesul botezării oamenilor cu botezul spre pocăință. După ce îl arată pe Iisus mulțimii de la Iordan, îl botează cu botezul pocăinței și mărturisește dumnezeirea Lui, activitatea acestuia începe să diminueze. El îndeamnă pe cei doi ucenici ai săi, Andrei și Filip, să nu îl mai urmeze pe el, ci să devină ucenici ai lui Iisus.

Sărbătoarea Nașterii Domnului, la 25 decembrie, este după solstițiul de iarnă când ziua începe a crește iar noaptea a se diminua. Sfinții Părinți au ales un simbolism al acestor date pentru a arăta ceea ce însuți Sfântul Ioan Botezătorul a spus: Hristos trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.

(Fragment din predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, rostită în data de 24 iunie, la sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul)