De la Haifa pornim spre orașul Nazaret, cale de 36 km spre răsăritul soarelui. Este ora 12,45. Înaintăm printre colinele pietroase și văi plantate cu pini și eucalipți. Marea Mediterană rămâne în urmă. În dreapta se vede „Câmpul lui Iezechiel proorocul”, iar în stânga noastră, dealuri împădurite cu pini și arbuști.

Intrăm în Nazaret, orașul Maicii Domnului. Nazaret este primul nume pe care îl rostesc creștinii din toată lumea, primul nume din Evanghelie, orașul speranței și al Bunei Vestiri. Aici arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria, pe când stătea la rugăciune în casa lui Iosif, că va naște pe Hristos-Emanuel, Mesia cel mult așteptat. Aici s-a făcut începutul mântuirii noastre. Aici s-a săvârșit cea mai mare taină din câte s-au făcut pe pământ. Fecioara Maria s-a învrednicit să zămislească de la Duhul Sfânt pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii! Nazaret – nume sfânt, pe care îl știm din colinde și din primele pagini ale Evangheliei mântuirii noastre. Încă din anii copilăriei ne imaginăm orașul Nazaret. O casă mică de piatră. Înăuntru o Fecioară la rugăciune și un înger de lumină cu aripile desfăcute, purtând un crin în mâini. Ne imaginăm pe Iisus Hristos, copil, lucrând alături de bătrânul Iosif, în negrăită smerenie, ascultare și tăcere.

Acum, iată-ne în Sfântul Nazaret, cetatea Bunei Vestiri a întrupării lui Hristos. Aici a fost revelată de Dumnezeu taina răscumpărării neamului omenesc, prin iconomia întrupării lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Astăzi Nazaretul este un oraș în toată regula, cu peste 40.000 locuitori, majoritatea arabi, și o parte mai mică de creștini ortodocși, catolici, maroniți și protestanți. Înaintăm pe străzi aglomerate cu tot felul de mașini, printre ulițe cu clădiri frumoase. Nazaretul este clădit pe mai multe coline, unele destul de înclinate. Dar peste tot, pe străzi, prin parcuri și balcoane, observăm flori. Nazaretul rămâne orașul florilor și al bunelor vestiri, simbolul îngerilor și al fecioarelor!

Ne apropiem de biserica Bunei Vestiri, care este și catedrala Mitropoliei Ortodoxe din Nazaret. În Nazaret mai sunt încă două episcopii, una catolică și alta protestantă. Biserica mitropolitană ortodoxă se înalță pe locul unde, după tradiție, se afla casa lui Iosif și a Fecioarei Maria. Intrăm în curtea largă și plină de flori și copaci mediteraneeni. Casa Fecioarei Maria! Casa Maicii Domnului! Casa Bunei Vestiri! De aici începe taina mântuirii neamului omenesc! Aceasta este prima biserică creștină pe pământ. Aici a vorbit Fecioara cu arhanghelul Gavriil și s-a rostit pentru prima dată numele lui Iisus Hristos.

Slavă Ție, Dumnezeule, că ne-ai adus pe acest loc sfânt! Slavă Ție, Doamne, că ne-ai învrednicit să vedem orașul Nazaret! Iată aici au locuit Sfinții Părinți Ioachim și Ana. Aici s-a născut prunca cea mai sfântă de pe pământ, Fecioara Maria, lauda Bisericii lui Hristos, nădejdea creștinilor, ajutătoarea călugărilor, mângâierea mamelor din toată lumea.

Intrăm în Biserica Bunei Vestiri! Este o biserică mijlocie ca mărime, dar păstrează o mireasmă duhovnicească unică în Țara Sfântă. Peste tot este împodobită cu icoane bizantine din cele mai frumoase, cu lumânări de ceară, cu candele aprinse și cu miros curat de smirnă și tămâie. În biserică se intră prin latura de sud. Alături de ușă, sub streașină, este o mică fântână, din care gustăm cu toții apă. Se numește „Izvorul Maicii Domnului”. Izvorăște din absida de nord a bisericii și curge afară pe sub pardoseala de marmoră. Tradiția și părinții de aici ne spun că această biserică a fost ridicată pe ruinele unei biserici vechi din secolul al IV-lea, zidită de Sfânta Elena pe ruinele casei Maicii Domnului, unde i s-a vestit de Arhanghelul Gavriil că va naște pe Mesia-Hristos.

Ne închinăm la sfintele icoane, ne închinăm și în dumnezeiescul altar, unde au slujit generații întregi de preoți, episcopi, cuvioși călugări și sfinți. Apoi ne apropiem de absida de nord a bisericii. Aici vedem ruinele unei clădiri sfinte – Casa Maicii Domnului. Vedem cum izvorăște apa din stâncă, în amintirea Preasfintei Fecioare. Iar în zidul vechi observăm o mică fereastră care dă afară. După tradiție, se spune că pe aici ar fi intrat Sfântul Arhanghel Gavriil la Maica Domnului și i-a adus vestea cea bună a mântuirii noastre. Stăm câteva clipe aici, în tăcere și cugetare. Ne reamintim Sfânta Evanghelie și ne rugăm. Suntem un grup de fii ai Bisericii lui Hristos din pământul românesc. Ne rugăm pentru noi, pentru părinții noștri, pentru bisericile noastre, pentru tot neamul românesc. Aprindem lumânări, facem metanii, sărutăm icoanele și luăm apă din Izvorul Maicii Domnului pentru cei dragi din Carpați. Duhul Sfânt ne mângâie inimile. Parcă auzim rugăciunea Fecioarei! Parcă auzim glasul arhanghelului Gavriil! O bucurie cerească ne cuprinde.

Ce taină mare s-a săvârșit în locul acesta dumnezeiesc! Câtă smerenie la Fecioara! Câtă blândețe la înger! Câtă ascultare la Fiul lui Dumnezeu și la „roaba Domnului”! Câtă supunere la slujitorul Preasfintei Treimi! Fecioara se sfia de înger și îngerul se sfia de Fecioară!

Aici, în Nazaretul Galileii, a venit un înger ceresc la un înger pământesc! Gavriil arhanghelul a intrat în cămara de rugăciune a Fecioarei Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, că ai aflat har la Dumnezeu! Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema. Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său, și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul ce Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema.... Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea (Luca 1, 26-38).

Iată, în acest loc sfânt a început împăcarea omului cu Dumnezeu, care s-a sfârșit pe Golgota, când a strigat Hristos: Săvârșitu-s-a! Aici s-a atins cerul de pământ, Dumnezeu de trupul Fecioarei, focul de materie. Ascultarea și smerenia lui Hristos au vindecat neascultarea lui Adam, au rușinat neascultarea și răzvrătirea satanei; ascultarea Fecioarei Maria a spălat și iertat neascultarea Evei. Câtă neascultare și răzvrătire în rai și câtă ascultare și smerenie pe pământ, în Nazaretul Galileii!

Mare și negrăită este taina întrupării lui Hristos! Slavă Ție, Mântuitorule, că ai venit în lume prin femeie, ca să tămăduiești neascultarea și neînfrânarea femeii. Slavă Ție, Doamne, că Te-ai făcut om, ca să îndumnezeiești pe om. Te-ai smerit Tu, ca să înalți pe omul cel căzut. Te-ai zămislit în pântecele Fecioarei, ca să ne înveți cât de scumpă este fecioria. Te-ai născut din Fecioară logodită cu bărbat, ca să biruiești gurile hulitorilor și să sfințești familia creștină. Te-ai descoperit lumii în Galileea Neamurilor, ca să nu se laude iudeii că ai venit numai pentru ei. Lumea toată suspină după Tine, Mântuitorul nostru. Lumea Te caută pe Tine, Dumnezeul nostru. Pământul suspină după cer. Nu mai poate răbda arșița și seceta sufletului. Nu mai poate suferi pustiul. Pământul Te așteaptă din nou să vii în mijlocul neamurilor. Omenirea nu poate trăi fără Tine, Iisuse Hristoase.

Nu putem trăi fără Tine, Mântuitorule! Fără Evanghelie, fără Nazaret, fără Ierusalim, fără Fecioara, fără sfinți, fără cer, fără nădejdea veșniciei. Ne este dor de Galileea, de Nazaretul Galileii. Așteptăm din nou să vină Gavriil, să intre pe fereastra inimii noastre, să ne aducă vestea iertării și împăcării cu Dumnezeu. Am căzut din ascultare și vrem din nou să ne împăcăm cu Domnul prin Nazaret, prin Fecioară, prin întruparea Cuvântului Vieții. Vrem să ne îndreptăm pe drumul părinților noștri.

Binecuvintează-ne, Maica Domnului, pe noi și căminele noastre, bisericile, țara și hotarele lumii! Binecuvintează, Fecioară, pe fecioarele și fiicele neamului cu întreagă înțelepciune, cu dragoste de Hristos și iubire de copii! Binecuvintează, Maica Domnului, pe mamele noastre cu bucurie deplină, cu dragoste de mamă, cu lacrimi de mamă, cu inimă de mamă, cu demnitate de mamă, cu răbdare de mamă și cu milă de mamă. Dă mamelor noastre grijă pentru fii, milă pentru copiii lui Hristos și dragoste pentru vlăstarele de mâine ale neamului. Înmoaie inimile cele împietrite ale femeilor ucigașe de copii, ale celor care nu vor să aibă copii, ale celor care frâng crinii Bisericii și florile pământului! Binecuvintează-ne și pe noi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu mai multă dragoste de Dumnezeu, cu mai multă milă de oameni, cu credință tare, cu nădejde nerușinată și lucrare duhovnicească. Amin!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 173-179)