Se află tot în Grădina Ghetsimani, peste șoseaua asfaltată care duce la Ierihon, la 100 de metri de mormântul Maicii Domnului. Ne îndreptăm spre biserica și locul unde a fost ucis cu pietre Sfântul Apostol și Arhidiacon Ștefan. Cu greu ne putem reculege din cauza vacarmului și a căldurii toride de amiază. Pelerinajul, devenit în bună parte turism zgomotos, a umplut și invadat toate Locurile Sfinte. Cu anevoie găsești câteva clipe de liniște să te poți ruga. La fel și Grădina Ghetsimani, numai noaptea mai păstrează atmosfera de grădină a rugăciunii.

Intrăm în biserica Sfântului Arhidiacon Ștefan. Este o biserică nouă din piatră, în posesia Bisericii Ortodoxe grecești, sfințită în anul 1972. Interiorul este de o curățenie și de o frumusețe rară. Catapeteasma, sculptată în lemn de chiparos, este lucrată de un călugăr talentat din insula Creta. Pictura este și ea nouă, frumoasă. În biserică nu se face Sfânta Liturghie decât ocazional sau la hram, din lipsă de preoți slujitori. Două surori de mănăstire, de loc din insula Cipru, întrețin biserica, stau în calea pelerinilor, dau unele mici lămuriri și descuie ușa spre locul unde a fost ucis cu pietre Sfântul Arhidiacon Ștefan. Una din ele, sora Urania, ne conduce până la locul pătimirii primului martir creștin.

Coborâm pe scară lângă biserică. La zece metri spre vest apare o ușă metalică ce dă într-o încăpere acoperită. Intrăm. Aici, pe piatra aceasta colțuroasă și neregulată, a fost zdrobit și ucis cu pietre de furia iudeilor tânărul Apostol și Arhidiacon Ștefan, primul miel de jertfă, primul mucenic al Bisericii lui Hristos. Ascultăm în tăcere glasul de tunet al curajosului apostol: Voi cei tari în cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, pururea stați împotriva Duhului Sfânt; precum au fost părinții voștri, așa și voi..., care ați luat Legea întru rânduieli ale îngerilor și nu ați păzit-o! Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu... Auzim apoi loviturile pietrelor tăioase care îi zdrobesc gura, dinții, ochii, fața, pieptul, măruntaiele și inima. Dar peste toate acestea, auzim rugăciunea de iertare a Sfântului Apostol Ștefan: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și zicând aceasta, a adormit (Fapte 7, 51-60).

Aici s-a jertfit primul martir al Bisericii lui Hristos. Aici a mărturisit Adevărul și și-a dat viața pentru Evanghelie Sfântul Ștefan, „ușa mucenicilor”! Roșim în fața curajului, bărbăției și dragostei sale pentru Hristos...

Doamne, de câte ori „ne-am temut de frică unde nu era frică”; de câte ori Te-am lăsat singur, Te-am tăgăduit, am tăcut, am părăsit poruncile Tale de frica oamenilor! Iartă-ne, Doamne, și nu ne osândi că ne temem mai mult de oameni decât de Tine! Dă-ne harul înțelepciunii în faptă și în cuvinte! Dă-ne harul mărturisirii și al răbdării. Alungă de la noi frica și o înlocuiește cu dragostea de Dumnezeu și de oameni! Învață-ne, Doamne, când trebuie să tăcem și când trebuie să vorbim! Dă-ne îndrăzneală să slujim și să apărăm Adevărul, Evanghelia, Biserica și credința dreptmăritoare, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Arhidiacon Ștefan și ale tuturor sfinților Tăi. Amin!

Ne apropiem cu mare bucurie duhovnicească de piatra stropită și sfințită cu sângele primului mucenic, cădem cu fruntea la pământ, sărutăm piatra roasă de pașii pelerinilor, sărutăm icoana Sfântului Arhidiacon Ștefan, aprindem câteva lumânări de ceară și plecăm spre Sfânta Cetate.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 34-36)