Una este Fiinţa fără de început în Trei Feţe - Tatăl, Fiul şi Duhul -, Care toate le-a zidit în chip înţelept, bun, preafrumos, plin de noimă, Ce stăpâneşte viaţă şi înţelepciune nesfârşită, Atoate-făcătoare şi de viaţă Făcătoare. Şi cu câtă înţelepciune a zidit Ea toate făpturile în scopuri bune, ce trebuie înfăptuite de către ele! De pildă, mărul, viţa, lămâiul sau portocalul şi alţi pomi trebuie să aducă roadă potrivit cu specia şi genul lor; păianjenul ţese plasă, scoicile şi ţestoasele din mări şi râuri sunt preaînţelept înzestrate cu platoşă ca să se apere de alte vietăţi din mare. Şi neamul omenesc a fost zidit cu un scop bun, preafrumos, preaînţelept: acela de a împlini cu înţelegere, cu osârdie şi fără abatere poruncile Făcătorului şi de a ajunge prin împlinirea acestora la El, Care e scopul lor, trăind în fericire şi slăvind pe Făcătorul în vecii nesfârsiţi. Dar omul, care a fost zidit cu înţelegere şi voie slobodă, amăgit fiind de ispititorul n-a vrut să împlinească voia Făcătorului său Celui Atotbun, Preaînţeleptului Izvor al vieţii, ci s-a abătut şi se abate în viclenie, iubire de sine, răzvrătire şi răutate, cade din Temeiul său, Care este şi Temeiul de obşte al tuturor, şi se face moştenitor a tot păcatul şi al pierzării. Numai Dumnezeu-Omul, Care a împlinit desăvârşit cu firea Sa omenească toată voia lui Dumnezeu, pe care trebuie s-o împlinească omenirea şi n-a putut s-o împlinească fără Dumnezeu, a putut să o răscumpere din păcat şi din toate urmările acestuia si să îi dăruiască iarăşi binecuvântarea lui Dumnezeu cu toate urmările ei cele bune - pacea, dreptatea, sfinţenia şi viaţa veşnică, pe care le-au și moştenit și le moștenesc toți cei care ascultă de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu, Care a luat asupra Sa păcatele lumii. Pentru toate acestea slavă Ţie, Dumnezeule, Cela Ce în Treime ești închinat și slăvit. Amin.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, pp. 22-23)