Mai multă grijă avem de măgari şi de cai, decât de copii. Şi dacă cineva are un cal, caută să-i găsească cel mai bun călăreţ. Ar vrea să nu fie nici neghiob, nici hoţ, nici beţiv şi nici nepriceput în meseria lui. Dar dacă ar trebui să încredinţăm educaţia copilului nostru unui pedagog, alegem la întâmplare pe oricine ne iese în cale, deşi nu există altă meserie mai importantă. Cu ce se poate compara modelarea sufletului unui tânăr şi educarea caracterului lui?

Un educator trebuie să fie mult mai atent decât un pictor sau un sculptor. Nouă nici că ne pasă. Un singur lucru avem în minte: cum să se exerseze fiul nostru în arta vorbirii. Şi asta pentru că ne gândim tot la bani. Vrem să înveţe să vorbească bine, dar nu ca să stăpânească arta vorbirii, ci ca să câştige bani. Dacă s-ar fi putut să câştige bani şi altfel, nici măcar nu ne-am fi gândit să-i căutăm un profesor de retorică.

Ai văzut ce mare e tirania banilor? Cum pune stăpânire pe toate şi cum, după ce îi leagă pe toţi ca pe prizonieri şi ca pe dobitoace, îi târăşte după sine unde vrea?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, Editura Agapis, 2010, p. 22)