Nicio boală nu se transmite prin Sfânta Împărtăşanie
Cea mai bună dovadă, bineînțeles pentru cei care au nevoie de ea, referitor la faptul că bolile nu se transmit prin Sfânta Împărtășanie cu Sfântul Trup și Sânge ale Mântuitorului nostru Hristos, sunt chiar preoții de spital, cei care consumă Sfânta Împărtășanie rămasă după împărtășirea tuturor bolnavilor.
În ultima vreme se pune tot mai mult întrebarea dacă, prin Sfânta Împărtășanie, există posibilitatea transmiterii unor boli. Discuția a devenit și mai aprinsă mai ales de când și-a făcut apariția boala SIDA. Bineînțeles, creștinii adevărați nu-și pun deloc această întrebare. Nu sunt puțini, însă, nici cei care se tulbură, punând semne de întrebare.
Cea mai bună dovadă, bineînțeles pentru cei care au nevoie de ea, referitor la faptul că bolile nu se transmit prin Sfânta Împărtășanie cu Sfântul Trup și Sânge ale Mântuitorului nostru Hristos, sunt chiar preoții de spital, cei care consumă Sfânta Împărtășanie rămasă după împărtășirea tuturor bolnavilor.
Pe perioada cât am slujit în cadrul Spitalului „Hipocrat”, am avut ocazia de a cunoaște și colabora cu truditori de seamă ai Bisericii, care se puneau în slujba aproapelui până la sacrificiu de sine, oferind mângâiere, timp de mulți ani, fiecărui bolnav în parte. Între aceștia, îi amintesc pe părintele Georgios Koutis, de la Spitalul „Sfântul Sava”, pe părintele Elpidios, fratele părintelui Filoumenos, ieromartir al zilelor noastre, de la Spitalul „Crucea Roșie”, pe părintele Ilie Tsokogiannis, ulterior mitropolit al Demetriadei, de la Spitalul „Buna Vestire”, pe părintele Anastasie Drapaniotis, de la Spitalul „Popular” și pe părintele aghiorit Pantelimon, de la Spitalul „Mântuleasa”, toți activând în perioada în care tuberculoza făcea ravagii.
La ora la care scriu aceste pagini, mențin încă legături duhovnicești cu majoritatea dintre preoții care, dând dovadă de zel și putere de sacrificiu, slujesc prin spitalele din Atena. Vă asigur, fără niciun fel de ezitare – și sunt convins că și preoții pe care i-am amintit aici, dacă ar fi fost întrebați, ar fi răspuns, în mod categoric, la fel – că niciodată nu s-a constatat ca vreo boală, fie ea dintre cele mai ușoare sau mai grele, să fie transmisă prin intermediul Sfintei Împărtășanii, respectiv de la bolnav către preot. Chiar și eu, după 35 de ani de slujire în cadrul Spitalului „Hipocrat”, nu m-am îmbolnăvit vreodată din cauza vreunui microb luat de acolo sau de oricare alta dintre bolile de care sufereau cei internați acolo. Mai mult decât atât, în ultimii ani de slujire ai mei, la Spitalul „Hipocrat” fuseseră internați destul de mulți bolnavi de SIDA.
Cu ajutorul harului lui Dumnezeu, pe toți i-am cercetat, i-am spovedit și împărtășit în repetate rânduri. După cum era normal, de fiecare dată am consumat Sfanta Împărtășanie rămasă cu aceeași bucurie și evlavie și fără niciun fel de reținere.
Cum ar fi fost posibil, de altfel, ca microbii, care sunt atât de neînsemnați, să fie mai puternici decât Creatorul Universului, decât Atotputernicul Dumnezeu? Cum ar fi fost posibil ca Marele Vindecător, Cel care vindecă toate bolile doar prin Cuvântul Său, să fie chiar cel care transmite boala? Aceasta este o mare blasfemie, fraților! Cel care doar gândește așa face dovada că este un om care nu L-a cunoscut niciodată, cu adevărat, pe Hristos.
(Arhimandritul Eusebiu Giannakakis, În mijlocul durerii, la căpătâiul celor suferinzi, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 60-62)
Răni din luptele duhovnicești – cum le vindecăm?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro