Iisus să fie îndeletnicirea și gândirea cea mai aleasă a minții tale! Iisus să fie răsuflarea ta și niciodată să nu te saturi a chema pe Hristos! Din această pomenire continuă și preadulce a lui Iisus se vor răsădi și vor crește copaci mari ca cele mai mari virtuți: credința, nădejdea și dragostea.

Așadar, rostește și tu numele lui Iisus cu dragoste și cu lacrimi, deoarece, după Sfântul Isaac Sirul: Pomenirea celor dragi pricinuiește lacrimi. Precum o casă, care are înăuntrul său pe stăpânul, este curată, așa și sufletul care are pe Stăpânul Hristos locuind înăuntrul lui este de cinci ori mai curat, deoarece Stăpânul Hristos cu toate vistieriile Duhului S-a sălășluit în el.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 429-430)