Iubiți credincioși,

În timp ce frații arhierei și preoți se împărtășesc cu dumnezeiescul Sânge al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, permiteți-mi să aduc în fața dumneaoastră, spre cinstire, câțiva din preoții Arhiepiscopiei Iașilor. Se apropie, cu mila lui Dumnezeu, împlinirea a 30 de ani de la evenimentele din 1989. Puțin câte puțin trec anii și uităm de acea perioadă de dinaintea lui decembrie 1989. Veteranii de război s-au dus sau se duc, unul câte unul spre veșnicia Împărăției Cerurilor. Cei care au pătimit în închisori, de asemenea ne părăsesc. Puțini mai sunt printre noi. Am socotit de bine, la apropierea acestui soroc, să ne aducem aminte de câteva clipe luminoase care au răzbătut ca o stea strălucitoare prin întunericul acelor vremi. Și anume, câțiva din preoții care mai sunt în viață, care au zidit biserici înainte de 1990. S-a amintit mult despre bisericile dărâmate. Și va trebui să amintim în continuare că nimeni și nimic nu poate justifica dărâmarea unei biserici. În același timp, se cuvine să ne aducem aminte și de faptul că, în mod special la țară, puțin mai departe de ochii autorităților, acolo unde nu erau biserici sau bisericile se dărâmau datorită trecerii timpului, au fost preoți curajoși, mărturisitori, care au îndrăznit și în cele din urmă, au reușit să împlinească acest lucru. Mulți dintre ei au plecat la cer, pentru că au atins o anumită vârstă și au plecat din această lume. Alții mai sunt printre noi. Și dintre preoții din cele trei județe ale Arhiepiscopiei Iașilor, am chemat aici câțiva, pentru a-i prezenta în fața dumneavoastră și a-i cinsti acum, pentru a suplini ceea ce atunci s-a împlinit mai greu – adică cinstirea preoților care au zidit biserici. O să-i chemăm rând pe rând în fața dumneavoastră.