Nu e bine să clasezi lumea, mai ales aici, bună sau rea. Ar însemna să trăiești descompletat dacă te izolezi de ea. Oi albe și oi negre ar fi, dar nu te considera neprihănit. Nimeni nu-i perfect ci doar perfectibil. Trebuie să câștigi cu orice preț smerita smerenie fără de care nu vei înțelege taina, taina de fiecare clipă a slujirii tale de mântuire a lumii.

Drumurile sunt întotdeauna deschise, nu ramâne decât singur accidentul.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, pp. 35-36)