Întreaga noastră viaţă pământească, de la naştere şi până la cea din urmă suflare a noastră, va arăta la sfârşit ca un singur act concentrat. Conţinutul şi calitatea ei se vor vedea într-o fracţiune de secundă. Să ne imaginăm un pahar din cel mai limpede cristal, plin cu apă. O singură privire ne va spune dacă apa e curată sau nu. Tot aşa va fi şi cu noi atunci când vom fi trecut într-un alt tărâm. Cel mai trecător reflex al inimii sau minţii noastre îşi lasă urma asupra sumei totale a vieţii noastre. Să presupunem că numai o dată în întreg cursul vieţii mele am avut un impuls ticălos, de moment, spre crimă. Până când nu voi alunga această idee din inima mea printr-un act de căinţă, ea va rămâne în mine ca o pată întunecată cu neputinţă de ascuns. „Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere, şi nimic ascuns care să nu fie cunoscut” (Lc. 12, 2).

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea-experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis p. 93)