Noi devenim ca leii care răcnesc atunci când prindem bine rugăciunea
Copilul meu, cu arma rugăciunii în mâinile tale, luptă pentru dumnezeieştile bătălii. Orice luptă este încununată, nu cu ramuri de măslin, ci cu cununa neveştejită a slavei celei veşnice în Ierusalimul cel ceresc!
Pentru a păzi dragostea, culmea virtuţilor, perseverenţa în rugăciune este o necesitate duhovnicească imediată. Luptă în rugăciune dacă vrei ca Hristosul nostru să Se sălăşluiască în tine, iar El, cel mai experimentat general, va lupta împreună cu tine. El va lupta pentru noi şi ne va oferi biruinţa.
Noi devenim ca leii care răcnesc atunci când prindem bine rugăciunea – nu ca atunci când ne rugăm fără grijă sau călduţ, ci cu tăria sufletului!
Întăriţi-vă cu gândul că rugăciunea este totul. Fără rugăciune, să te aştepţi la un declin general, mergând din cădere în cădere. Dacă ne ţinem de rugăciune din toate puterile noastre la vreme de ispite, cu siguranţă că-l vom birui pe diavol şi vom atribui biruinţa prea sfântului nume al lui Hristos.
Copilul meu, cu arma rugăciunii în mâinile tale, luptă pentru dumnezeieştile bătălii. Orice luptă este încununată, nu cu ramuri de măslin, ci cu cununa neveştejită a slavei celei veşnice în Ierusalimul cel ceresc!
(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 278-279)
Maica Domnului – smerenia care a încăput dumnezeirea
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro