Am definit convertirea ca fiind actul de întoarcere la Dumnezeu. Astfel înțeleasă convertirea, întreg Noul Testament nu este altceva decât cartea prin excelență a convertirii, cartea întoarcerii la Dumnezeu, în raiul fericirii pierdute. Nu este scriere sau capitol în cuprinsul Noului Testament care să nu urmărească acest scop mântuitor: pocăința, întoarcerea și împăcarea cu Dumnezeu.

(Părintele Ilarion V. Felea, Convertirea creștină, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1935, p. 16)