Iarăşi suntem mustraţi de Apostolul care zice: „Nu cel ce pe sine se laudă este iscusit, ci pe care Domnul îl laudă” (II Corinteni 10, 18). Şi mai mult ne ostenim, cugetând înalt împotriva celor care se liniştesc, căci aflăm că Domnul pe Maria o laudă mai mult, „că partea cea bună şi-a ales” (Luca 10, 42). Ca nişte liniştitori ne înălţăm împotriva celor care se ostenesc la lucru, dar aflăm iarăşi pe Domnul învăţând şi zicând: „Nu am venit să fiu slujit, ci să slujesc şi să-Mi dau sufletul Meu răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20, 28). Drept aceea, cu totul se cuvine a lepăda înalta cugetare. Dacă în loc pustiu şi în mormânt şezând, înalt cugetăm, nimic nu ne va folosi pe noi, dacă nu vom lucra cu smerită cugetare. Că zice Apostolul: „Nu căuta la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, că cele ce se văd vremelnice sunt, iar cele ce nu se văd, veşnice” (II Corinteni 4, 18). 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături, vol. I, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 101)