Omul din vremea noastră aderă cu greu la religie; iar în cazul că aderă la religie, trăiește în ea și prin ea „numai parțial”, nu se predă pe sine total lui Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur are un cuvânt la Paști, care, dacă ar fi fost singurul pe care l-ar fi spus, Sfântul Ioan Gură de Aur ar fi rămas Ioan Gură de Aur: „Toți să vă îndulciți de ospățul credinței”. Credința noastră este un ospăț, un ospăț care ni se oferă și pe care îl simțim în măsura în care suntem întăriți în credință. Dumnezeu ne întărește pe toți să avem credință în Dumnezeu, și prin credință biruim. Să ajungem să ne dăm seama că normalul nostru este starea în care ne găsim, și în condițiile acestea ne și mântuim. Omul nu se mântuiește decât în condițiile în care trăiește. Nu dă lumea aceasta ce poate da credința în Dumnezeu!

În măsura cunoștinței noastre de Dumnezeu, pe măsura legăturii noastre cu Dumnezeu, avem viață veșnică, avem putere de viață.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 41-42)