Nu doarme oare inima ta?
Cu toată inima te rogi, cu tot cugetul și cu toată nădejdea? Nu doarme oare inima ta? Nu doarme oare cugetul tău? Gura ta nu rostește cumva bâiguieli ale inimii care dormitează?
Când te rogi înaintea icoanei Domnului sau Maicii Domnului sau sfinților, întreabă-te: fără fățărnicie și cu dragoste, cu credinţă, privești la sfintele icoane? Cu toată inima te rogi, cu tot cugetul și cu toată nădejdea? Nu doarme oare inima ta? Nu doarme oare cugetul tău? Gura ta nu rostește cumva bâiguieli ale inimii care dormitează?
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Ultimele însemnări , Editura Sophia, București 2006, p. 104)