În Vinerea Mare, când am intrat în biserică, am observat imediat că în Altar se mai afla un preot în afară de Părintele Porfirie. Acest fapt nu m-a impresionat prea mult, deoarece ştiam de la tata că Săptămâna Mare este deosebit de obositoare pentru preoţi. Am presupus, aşadar, că cel de-al doilea preot venise să-l ajute pe Părintele Porfirie. Foarte firesc. Până aici, nimic deosebit. Însă, când, în scurt timp, preoţii au ieşit din Sfântul Altar şi au început să cânte cu evlavie, am băgat de seamă purtarea inacceptabilă a preotului străin faţă de Părintele Porfirie, purtare ce a provocat o impresie neplăcută nu numai mie, ci şi tuturor celor prezenţi în biserică. Îl tot întrerupea pe Părintele, fără niciun motiv, pe când el cânta, îi tot făcea o groază de observaţii pe un ton autoritar şi intolerabil, zicându-i: „Încetează! Opreşte-te aici! Mai departe!”, ba l-a mai şi îmbrâncit! Ne-am indignat cu toţii atât de tare, că, dacă n-ar fi fost la mijloc un preot, slujitor al Celui Preaînalt, şi dacă nu s-ar fi petrecut totul în Sfântul Altar, mă tem că ne-am fi pierdut cumpătul, şi încă rău de tot! Mai ales eu, cum îl iubeam aşa de mult pe Părintele Porfirie, mi se părea că ce-i făcea preotul lui, îmi făcea şi mie. Şi când te gândeşti că subordonatul îi făcea una ca asta superiorului! Căci Părintele Porfirie nu era un simplu preot, ca acela, ci arhimandrit! Purtarea preotului respectiv a fost şi mai grozavă la scoaterea Sfântului Epitaf.

După slujbă, am intrat imediat în Sfântul Altar ca să protestez împotriva comportamentului neobişnuit al acelui preot. Părintele m-a văzut ce furios eram şi a evitat să-mi vorbească. Eu, însă, n-am mai stat pe gânduri să-l iau la rost şi pe el, fiindcă acceptase aşa ceva.

‒ Nu i-o lua în nume de rău, binecuvântatule! Este neuroastenic.

Am rămas fără grai. M-am gândit: „Ce sfânt este Părintele Porfirie!”. Şi timpul a dovedit-o. Sfânt! De i-am semăna şi noi! Şi când porţile Împărăţiei Cerurilor se vor deschide, largi, cel care ne va întâmpina nu va fi altul decât Părintele nostru Porfirie!

(Sfântul Părinte Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 452-453)