Bătrânul meu obişnuia să spună: „Trudeşte puţin ca să ţi-L faci pe Dumnezeu dator şi cu timpul, El îţi va trimite mult mai mult decât ai trudit sau ai semănat”. Dar nu uita cuvintele Sfântului Isaac Sirul: „Mai întâi, diavolul luptă să alunge rugăciunea neîncetată a inimii şi apoi să îl convingă pe monah să ignore ceasurile sorocite de rugăciune şi pravila sa de rugăciune care se face cu închinăciuni şi metanii”. Deci, nu luaţi aminte la şoaptele de nepăsare, iar dacă vrei ca Dumnezeu să-ţi acopere greşelile tale, şi tu să le acoperi pe cele ale fratelui şi să compătimeşti cu el la vreme de ispite şi încercări. Nu-l contrazice şi nu-ţi ascunde gândurile de părintele tău duhovnicesc, căci vei trudi toată viaţa în deşert şi rugăciunea ta va rămâne neroditoare.

Dacă nu eşti curăţit prin spovedanie sinceră, cum te vei apropia spre a primi preacuratele şi de viaţă făcătoarele lui Hristos Taine? N-ai auzit că ele dau viaţă celor ce se împărtăşesc cu vrednicie şi moarte celor ce le primesc cu nevrednicie? Să nu spui: „Sunt exact ca ceilalţi”, căci aceasta este nebunie, iar Judecătorul nu poate fi înşelat. Orice gând care aduce deznădejde şi supărare excesivă este de la diavolul, iar tu trebuie să-l respingi imediat, căci el va întrerupe firul rugăciunii. Orice gând care produce supărare moderată în suflet, amestecată cu bucurie şi lacrimi, este de la Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu nu-l aduce pe om niciodată la deznădejde, ci îl conduce doar la pocăinţă. (Părintele Efrem Filotheitul)

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 326-327)