Purtăm mare război cu oamenii care vin la spovedit şi care nu merg la biserică. Să ştiţi că nu-i iert de păcate. Nici unul dintre cei care pot să meargă la biserică şi nu merg la biserică, dacă vine la spovedit nu-l iert de păcate, decât dacă merge la biserică. Nu dacă-mi făgăduieşte că merge la biserică, ci dacă merge. Mă-nţeleg cu el. Să meargă la biserică până-n postul următor, sau de exemplu în Postul Paştilor îi spun până în Postul Sfintei Marii, dar nu la înţelesul că vine Postul Sfintei Marii după aceea pot să nu mai meargă la biserică. Dar până atunci cel puţin să văd că dovedeşte că merge la biserică, că vrea să fie acolo unde-i slujbă preoţească, că vrea să fie acolo unde-s binecuvântările, că vrea să fie acolo unde-i lauda lui Dumnezeu. Şi dacă nu vrea, nu-i vrednic să fie iertat de păcate. Nu poate să se împărtăşească de darul lui Dumnezeu omul care poate fi acolo unde se revarsă darul lui Dumnezeu dar ocoleşte slujba, ocoleşte preoţia, ocoleşte biserica, ocoleşte preamărirea lui Dumnezeu.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, p. 276)