Am citit odată o carte despre stareții ruși și nu mi-a mai rămas din cartea aceea decât o singură afirmație, o singură frază: „Nu poți să-i ceri unui copil să meargă la același pas cu un om mare”. Este o frază cât o carte! Este o învățătură pe care ar trebui s-o avem în conștiința noastră și să ne gândim la ea.

Mi-aduc aminte, când eram copil, că am venit de la Ocna Sibiului pe jos, vreo 9 km, cu părinții mei; m-au mai luat în brațe, m-au mai lăsat pe jos, mă dureau picioarele, mi-era greu și ziceam: „Hai să mai stăm puțin..., hai să mai mergem”. De aici mi-am dat eu seama că trebuie să ai o înțelegere specială față de cei mici.

Dacă este adevărat lucrul acesta pentru viața fizică, este adevărat și pentru viața spirituală, pentru viața sufletească. Nu-i poți cere unui om mic din punct de vedere spiritual, să facă lucruri mari, ca unul care este înaintat în viața spirituală.

Domnul Hristos n-a legat mântuirea de o singură faptă, ci a legat mântuirea de viața cea nouă pe care trebuie să o ducă credinciosul.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 173-174)