Cum vei fi socotit purtătorul crucii sau cel ce s-a lepădat de sine şi a mers fară şovăire în urma lui Hristos, când tu eşti iarăşi cuprins de grijile păcătoase pentru aur şi averi? Este spus: „Nimeni punându-şi mâna sa pe plug” - plug este numită aici săvârşirea poruncilor evanghelice dumnezeieşti - Şi se întoarce din nou la faptele rele ale vieţii acesteia, „este îndreptat întru Împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9, 62). Nu poţi, suflete, să slujeşti la doi domni: „lui Dumnezeu şi lui mamona” (Mt. 6, 24), aşa cum nu se poate nici să priveşti cu un ochi spre pământ iar cu celălalt spre înaltul cerului; ci cu amândoi trebuie să priveşti ori în sus ori în jos. Dacă îl iubeşti pe Hristos, să urăşti desăvârşit aurul deoarece sunt potrivnici unul altuia la fel ca şi viaţa cu moartea sau lumina cu întunericul. Ce au în comun Hristos şi aurul? Hristos Împăratul vrea ca tu să locuieşti cu totul în El, să plângi şi să te căieşti întotdeauna, să nu te îngrijeşti deloc nici de hrană, nici de îmbrăcăminte ci, părăsind toate acestea, să mergi fară întoarcere pe urmele Lui ducând o singură avuţie - crucea omorârii de sine. Aceasta cere Hristos. Iar aurul care te înconjoară iarăşi din toate părţile cu griji dăunătoare, te prinde ca şarpele îngrozitor din cauza căruia, mintea se îndepărtează treptat de vederea cerească şi îngerească şi de voile dumnezeieşti. Căci trupul care se îngraşă încet-încet cu mâncăruri gustoase, se cufundă într-un somn adânc dând naştere deseori la murdarele dorinţe şi pângăriri trupeşti, ce păcat!, nu numai în somn ci şi în timpul trezviei. Ochii privesc dispreţuitor astfel încât inima se înalţă cu speranţe deşarte de bogăţie şi câştiguri şi el deja se consideră cineva măreţ iar nu ultimul dintre toţi, aşa ca mai înainte.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 89)