- Părinte, unii se îndoiesc de toată dumnezeiasca iconomie.

- Dar cum se poate considera basm această istorie cu Hristos? Atâtea câte citim în Prooroci – pe care le-au trăit cu sute şi sute de ani înainte de Hristos – în care spun cu atâtea amănunte cele despre Hristos, acestea nu le creează probleme de conştiinţă? În Vechiul Testament se spune deja cu exactitate chiar şi pentru câţi bani va fi vândut Hristos (Zah. 11, 1-3). După aceea se spune că evreii nu vor pune aceşti bani în vistieria Templului, pentru că vor fi preţ de sânge, ci vor cumpăra o ţarină pentru îngroparea strănilor. S-au împlinit şi proorocia lui Zaharia, şi celelalte. Lucruri atât de clare! Şi amănunte atât de multe! Chiar şi pentru hainele Lui se spune ce se va întâmpla cu ele. Şi toate acestea s-au spus cu atâţia ani înainte de Naşterea lui Hristos.

Aşadar cum să vină gând de necredinţă? Vedem apoi pe Apostolul Pavel! A fost prigonitor. Mergea la Damasc, având un scop. I Se arată Hristos şi-i spune: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Doamne?” – întreabă acela. „Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl prigoneşti”. Şi după aceea Hristos îl înştiinţează pe Anania care îl botează. Şi în continuare, cât s-a chinuit şi s-a nevoit Apostolul Pavel, ca să propovăduiască la toate neamurile! Apoi câţi mucenici! Unsprezece milioane de mucenici numai la Roma. Toţi aceştia s-au pierdut? Cum să uite cineva toate acestea? Dacă citeşte puţin Evanghelia, poate să nu creadă? Şi dacă ar mai fi existat încă unele amănunte, acestea ar fi ajutat mult ca toţi oamenii să creadă. Dar Dumnezeu intenţionat n-a îngăduit, ca să se cearnă oamenii, ca să vadă câţi Îl iubesc, câţi se jertfesc pentru El, fără să aştepte minuni etc. Pe un om mărinimos, cred că nu-l ating şi nu-l vatămă oricâte hule ar auzi.

Trebuie să credem în Dumnezeu cu mărime de suflet, nu să dorim minuni ca să credem. Când văd oameni mari că îmi cer să vadă vreo minune ca să creadă, ştii cum mă fac? Să fi fost mici, ar fi avut o oarecare îndreptăţire din pricina vârstei, dar unii ca aceştia să nu facă nimic pentru Hristos şi să spună: „Să vedem ceva, ca să credem”, acesta este un lucru foarte ieftin. Oare se vor ajuta cu ceva pe ei înşişi chiar de vor vedea minuni? Vor spune că este vrăjitorie etc.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, pp. 263-265)