„Ai grijă de nume, că acesta-ţi va rămâne

mai mult decât o mie de comori mari de aur”

Înţelepciunea lui Isus Sirah (41-15)

Eu port numele Preacuratei, preafrumoasa Mireasă a Nevinovăţiei şi Mama înţeleaptă a educatului şi micuţului Dumnezeu!

Pe mine mă cheamă ca pe Sfântul pe care l-a chemat şi mama în rugăciune, atunci când eram doar în cântecul de leagăn!

Eu port numele locului unde am răsărit în şoapte, înaintea răsăritului mării!

Numele meu îl simţeam şoptit tainic, atunci când eram în adâncul mărilor şi aşteptam cu ochişorii înaripaţi şi miraţi să respir ziua seninului de sub zborul pescăruşilor!

Eu port numele norului înfiorat de dorul părinţilor mei, regăsiţi în mine!

Eu port numele florii, al pietrei, al cântecului, al timpului şi locului!

Numele meu e revărsare de mir pe buzele părinţilor!

Numele meu e taina regăsirii sub Cer, poeziei pentru luminătorii tăriei sale, cântecului hrănitor pentru iarbă şi pomi roditori, mirării Schimbării la faţă!