Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena reprezintă un model de adevărată slujire apostolică, de jertfire plină de dragoste şi credinţă pentru Mântuitorul Hristos.

Numele Magdalena provine de la regiunea ei de obârşie, Magdala Galileii (în limba ebraică „Magdala” însemnând „turnul lui Dumnezeu”), un sătuc de pescari de pe ţărmul vestic al Lacului Ghenizaret, situat între oraşele Capernaum şi Tiberiada.

În acest ținut – al Magdalei sau Dalmanutei, după mărturia Sfinților Evangheliști Matei și Marcu (Mt. 15, 30-39; Mc. 8, 1-10) – Sfânta Maria Magdalena L-a cunoscut pe Mântuitorul Hristos, eveniment care a avut loc după săvârșirea minunii săturării mulțimilor.

Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena provenea din neamul lui Neftalim și a fost – potrivit mărturiei Sfinţilor Evanghelişti – prima persoană care L-a văzut pe Hristos înviat, primind totodată de la El misiunea de a vesti şi celorlalţi Apostoli Învierea. Pentru această cinste deosebită, Biserica o mai numeşte şi „apostol al Apostolilor”.

În Sfintele Evanghelii nu găsim informații despre anii de tinereţe ai Sfintei Maria Magdalena, însă despre ea fac referire Sfântul Evanghelist Luca şi Sfântul Evanghelist Marcu, aducându-ne la cunoştinţă că ea a fost femeia vindecată de Mântuitorul Hristos de șapte demoni (Luca 8, 2; Marcu 16, 9). Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena nu trebuie confundată cu femeia păcătoasă despre care se vorbeşte în Sfintele Evanghelii sau cu Maria din Betania (sora lui Lazăr). Faptul că Sfânta Maria Magdalena a fost asemuită altor femei descrise în Evanghelii nu este un lucru confirmat nicăieri în Tradiţia bisericească, nici în cântările bisericești sau în scrierile Sfinţilor Evanghelişti, care afirmă doar că Domnul a izbăvit-o de cei şapte demoni ce o chinuiau, fără a face referire la viaţa sa de dinaintea întâlnirii cu Mântuitorul.

Din momentul vindecării sale a început o nouă viaţă, părăsindu-şi părinţii, rudele şi toate cele pământeşti, alăturându-se celor ce-L urmau pe Hristos în propovăduirea Sa.