Nu se ştie când a apărut acest oraş. Aşezarea este pomenită de Evanghelistul Matei (Matei 15, 39). Existenţa Magdalei este determinată şi de numele Sfintei Mariei Magdalena (Matei 27, 56, 61; 28, 1; Marcu 15, 40, 47; 16, 1; Luca 8, 2; 24, 10; Ioan 19, 25; 20, 1, 18), dar şi de ruinele descoperite. Este posibil ca Magdala să se identifice cu orăşelul Dalmanuta, de care pomeneşte Evanghelistul Marcu (Marcu 8, 10), şi cu mica localitate Tariheea, de care vorbeşte Iosif Flavius.

În perioada nou-testamentară, cetatea era foarte prosperă datorită manufacturii postavurilor şi a comerţului cu peşte. În acea perioadă era cea mai importantă cetate de pe ţărmul lacului, concurând cu Tiberiada, abia înfiinţată de Irod Antipa.

În textele literaturii rabinice din secolele II-V d.Hr., Magdala apare ca un oraş foarte bogat; liniştea şi luxul, potrivit aceloraşi texte, au dus la corupţie, iar corupţia la ruină.

Monahul Epifanie, care a trecut pe aici în secolul al IX-lea, menţionează existenţa unei biserici pe locul casei Mariei Magdalena.

Săpăturile arheologice recente efectuate pe situl fostei cetăţi au scos la iveală un turn solid, ruinele unei vechi sinagogi din perioada lui Hristos, piaţa centrală a aşezării (Agora) şi o mănăstire bizantină cu biserică, datând din secolul al VI-lea.