Dumnezeu este marele bogat care joacă în această lume rolul marelui sărac. El îngăduie tuturor creaturilor sale să se îmbogăţească cu ceea ce vor, ca astfel să pară mai bogate ca El.

Doar oamenii duhovniceşti, al căror spirit este treaz pentru viziunea lumilor mai înalte şi mai bune, se simt săraci cu toată bogăţia acestei lumi şi ştiu cu siguranţă că îi aşteaptă o bogăţie mai de preţ şi mai trainică în acele lumi mai înalte şi mai bune, unde Dumnezeu este numai marele bogat.

Creatorul este atât de milostiv şi de oameni iubitor, încât, dacă nu ar fi creat de la început o lume mai bună decât aceasta, El ar crea-o acum doar din cauza dorinţei fierbinţi a milioanelor de oameni, care au plătit şi plătesc preţul acelei lumi.

Doar sufletele cele înalte, cei mai aleşi iubitori ai lui Dumnezeu nu râvnesc după nici o lume creată, ci numai după Acela care creează lumile.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, pp. 101-102)