Stareţul povestea că „la Mănăstirea Sfintului Nicolae, care mai este cunoscută şi sub denumirea de Galataki[1] [a Lăptişorului], ce fusese în vechime mănăs­tire de călugări, un păstor necuviincios păştea laolaltă cu oile sale şi oile mănăstirii şi dădea la mănăstire o parte din brînză şi lînă.

Odată, prisosind răutatea ciobanului, acesta şi-a însuşit pe nedrept porţia mănăstirii, nerecunoscînd cu nimic dreptul Mănăstirii Sfântului Nicolae. Cu toate rugăminţile şi sfaturile părinţilor săraci, ciobanul nu s-a pocăit şi şi-a continuat nedreptatea. Atunci egu­menul, într-o zi de Duminică, după Sfînta Liturghie, fără să se dezbrace de veşminte, a luat cădelniţa, icoa­na Sfântului Nicolae şi pe părinţii mănăstirii şi au ieşit pe un deluşor în afara mănăstirii, de unde se ve­dea satul nedreptului cioban. Timpul era senin, căci era anotimpul verii. A făcut rugăciune egumenul şi a arătat Sfântului Ierarh Nicolae din icoană satul cioba­nului şi a zis:

- Sfinte Nicolae, dacă eşti făcător de minuni, precum şi eşti, să pedepseşti pe acest om care ţi-a nedreptăţit mănăstirea, deoarece şi noi de la aceste oi aşteptăm să ne asigurăm cele necesare.

Atunci, deşi cerul era senin şi soarele strălucea, s-a auzit un tunet şi un fulger a căzut pe aria ciobanu­lui, arzîndu-1 pe el, pe familia lui şi tot ce avea, fără să afecteze cu nimic pe sătenii ce locuiau în apropiere".

Cu adevărat, «înfricoşat este a cădea în mîinile Dumnezeului celui viu».

(Un Stareţ sfânt – fericitul părinte Iacov, Egumen al Sfintei Mănăstiri „Cuviosul David”, Traducere din limba greacă de monahul Pimen Vlad, Chilia Sfântului Mucenic Artemie, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Editura Bunavestire, Bacău, 2002)