Nu ajunge numai să spui numărul păcatelor, ci și cele următoare, adică unde, cum, când? Cu cine și ce fel de păcat ai săvârșit, și alte asemenea care îngreunează fărădelegea, fiindcă dacă păcătuiești cu femeie nemăritată, este curvie; cu măritată, preacurvie, care este păcat mai greu; cu călugăriță, furare de cele sfinte, sau preacurvie duhovnicească; cu rudă, amestecare de sânge; cu fată, fără voia ei, silnicie. Și trebuie să spui toate câte îngreunează fărădelegea, și la ce loc ai făcut-o, că mai greu este dacă ai păcătuit la arătare, sau la loc aerisit, decât dacă ai păcătuit în ascuns. Cunoaște însă că nu trebuie să povestești duhovnicului toată istoria pricinii, numele și felul păcatului, și de câte ori ai păcătuit, și să nu povestești cuvinte netrebnice și necuviincioase, nici să mărturisești fata cu care împreună ai păcătuit, adică să nu spui: am furat cu cutare om, sau am curvit cu cutare muiere, ci spune numai păcatul, iar numele nu este de cuviință să-l vădești.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 332-333)