Mâniaţi-vă dar nu greşiţi, de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre vă căiţi. Ceea ce spuneam mai înainte o repet şi acum. Fiindcă voia să îi conducă la cunoştinţa de Dumnezeu, mai întâi vrea să le slobozească sufletul de boli. Căci ştia că o viaţă coruptă este o piedică în calea cunoştinţei celor mai înalte dogme. Ceea ce şi Pavel o spunea umbrit către Corinteni: „n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti". Şi iarăşi: „Ca unor prunci în Hristos, cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate". Şi iarăşi, către evrei: „În privinţa aceasta avem mult de vorbit şi lucruri grele de tâlcuit, de vreme ce v-aţi făcut greoi la auzit". Şi Isaia iarăşi: „acest popor Mă caută pentru că voieşte să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi care nu a lepădat legea Dumnezeului său". Şi Osea: „Semănaţi-vă fapte bune şi aprindeţi lumina cunoştinţei". Şi Hristos învăţând a spus: „Oricine face rele urăşte lumina şi nu vine la lumină". Şi iarăşi: „Cum puteţi voi să credeţi când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la Unul Dumnezeu nu o căutaţi". Şi iarăşi: „Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei", ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Şi iarăşi: „Mulţi au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor". Şi pretutindeni poate vedea cineva că o viaţă coruptă este o piedică pentru cunoaşterea adevărurilor dumnezeieşti.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 42)