Zidită cu prilejul lucrărilor de reînnoire iniţiate de Petru Rareş, fosta școală domnească, o clădire de piatră din secolul al XVI-lea, se află în imediata apropiere a turnului de intrare în Mănăstirea Bistrița, în colțul sud-vestic al incintei.

Restaurată în perioada 1983-1984, ea a fost transformată astăzi în muzeu şi impresionează vizitatorul prin originalitatea tavanului, susţinut de bârne masive de brad, care s-au conservat surprinzător de bine.

Marele clopot dăruit de Ştefan cel Mare, cu o greutate de aproximativ 800 kg, reţine atenţia încă de la intrarea în muzeu. Acesta este împodobit cu o inscripţie în limba slavonă şi o frumoasă stemă a Moldovei, realizată în genul vechilor semne heraldice.

Obiecte din necropola voievodală și icoane din secolele XVI-XVIII

La loc de cinste stau Evanghelia tipărită la Mănăstirea Neamţ în 1821, împodobită cu o superbă ferecătură din argint aurit, și Vieţile Sfinţilor, scrise de Sfântul Mitropolit Dosoftei, carte tipărită la Iaşi în 1686.

În colecția de artă veche bisericească a Mănăstirii Bistrița pot fi admirate un mare număr de icoane din secolele XVI-XVIII, fragmente de teracotă, sculpturi şi frescă descoperite în timpul cercetărilor arheologice, monezi de epocă, resturi din veşmintele domneşti şi alte obiecte din necropola voievodală.

„Cele mai vechi obiecte și, totodată, cele mai prețioase din muzeu sunt clopotul de 800 de kg, datând din anul 1494, pe care l-a donat Ștefan cel Mare, apoi stema Moldovei de la începutul secolului al XV-lea, un epitaf din 1428, donat de Alexandru cel Bun și lucrat probabil de soția acestuia”, afirmă ierodiaconul Vasile, ghidul Mănăstirii Bistrița.

„Icoana Maicii Domnului, înconjurată de sfinți”, datată în secolul al XVI-lea

Cu prilejul restaurărilor a fost scos la suprafață suportul pe care era așezat sicriul voievodului Alexandru cel Bun și fragmente din mantia acestuia, care s-au păstrat datorită faptului că aceasta era împletită cu fir de argint. În partea stângă a intrării se disting fragmente dintr-o catapeteasmă, înfățișând chipuri ale proorocilor din Vechiul Testament și o icoană cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie.

„Icoana Maicii Domnului, înconjurată de sfinți” (secolul XVI), în care Hristos este prezent de două ori: Prunc în brațele Maicii Sale, și Dumnezeu – sub chipul de pe mahrama Veronicăi – așteaptă să fie descoperită. Alături, tot într-o icoană din secolul XVI este înfățișată „Punerea în mormânt a Domnului”, cu doi îngeri tânguindu-se. În partea dreaptă, ne putem închina Sfântului Ierarh Nicolae, șezând pe tron, înfățișat într-o veche icoană așezată pe un tetrapod.

„Pomelnicul de la Bistrița”, „una dintre primele orânduiri de material faptic și istoric”

În vitrinele din centrul încăperii, pelerinul poate admira sfeșnice, cruci, potire, candele care au aparținut mănăstirii în diferite secole ale existenței sale. Nu departe de acestea, stau deschise Dumnezeiasca Scriptură, câteva Octoihuri, un Apostol din 1888 și un Liturghier de la 1831. Alături se pot observa cuie de fier din timpul lui Ștefan cel Mare, vârfuri de săgeată, un hrisov cu pecete domnească, paftale și o tipsie din secolul al XIX-lea.

În prima vitrină de la intrarea în încăpere am descoperit celebrul „Pomelnic de la Bistrița”, „una dintre primele orânduiri de material faptic și istoric, cuprinzând lista domnilor, a membrilor familiilor lor și numele celor mai de seamă feudali ai țării”.

Lângă acest document de o inestimabilă valoare istorică, am zărit și foaia de titlu din Tetraevangheliarul scris în 1502 de ieromonahul Spiridon de la Putna, din porunca lui Ștefan cel Mare, pentru „biserica curților sale de la Bistrița”. „Acest manuscris, prin ilustrație și decor, constituie o adevărată replică la opera lui Gavriil Uric”, se consemnează pe o explicație atașată paginii.

Pe peretele ușii de la intrare în muzeu, stau înșiruite tablourile pictate cu chipurile celor patru ctitori și restauratori ai Bistriței: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu.