Fraţi şi fii iubiţi în Hristos! Plecaţi urechea voastră - nu numai cea dinafară, ci mai ales pe cea lăuntrică, despre care Domnul nostru Iisus Hristos a zis: cine are urechi de auzit, să audă (Mt. 11,15); plecaţi, zic, urechea voastră spre auzirea poruncilor Domnului, ca să ajungeţi la fericire. Omul a fost zidit de Dumnezeu, de la început, fericit şi pentru fericire, pentru fericirea cea veşnică, însă păcatul, intrând printr-un singur om în lume, adică în toţi oamenii, a stricat fericirea lor şi i-a supus blestemului, necazurilor, nenorocirilor, bolilor de multe feluri şi, în sfârşit, morţii vremelnice şi veşnice. Doar iubirea cea nesfârşită a lui Dumnezeu Făcătorul către zidirea Sa căzută, cinstită cu chipul şi asemănarea Lui, a putut să găsească iarăşi un mijloc de a-l reaşeza şi de a deschide calea întoarsă către fericirea pierdută. Acest mijloc de reaşezare a omului căzut este întruparea, vieţuirea între oameni, învăţătura dumnezeiască şi minunile dumnezeieşti, pătimirea, moartea pe cruce şi învierea din morţi a Fiului lui Dumnezeu, Domnului nostru Iisus Hristos, iar calea întoarsă spre fericire este urmarea învăţăturii Lui, vieţuirii Lui, împărtăşirea de Tainele Lui şi supunerea faţă de păstorii şi învăţătorii legiuiţi ai Bisericii. Altă cale spre fericire nu este, precum spune El Însuşi: Eu sunt calea, şi adevărul, şi viaţa: nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui (In 14, 6; 10, 9).

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Fericirile evanghelice în viața noastră, Editura Sophia, București, 2012, p. 7)