Ortodoxia a fost pecetluită cu sânge de mucenicii tuturor vremurilor. De toată oastea sfântă formată din milioane de eroi si mărturisitori, bărbați, femei si copii. De la arenele Romei până în lagărele de concentrare din Rusia, toți au dovedit că învățătura crestină nu este o simplă teorie, ci adevăr si viață. Cel mai frumos eroism, izbânda împotriva violenței crude și a puterii materiale, domnia si împărăția Duhului.

A venit apoi să laude Ortodoxia cultul bisericesc, cu minunata sa poezie si imnografia sa insuflată de Dumnezeu, care îmbibă firescul cu suprafirescul, lumescul cu cerescul, individualul cu obstescul, familiarismul cu respectul profund, ceea ce este vădit cu ceea ce este tainic. Într-o atmosferă de înălțare si sfințenie este înfățisată în cult jertfa Dumnezeului-om, drama dumnezeiască a Liturghiei, la fiecare Liturghie la care participă credinciosii. De asemenea, acolo sunt lăudate si slăvite izbânzile mai marilor credinței și ale Stăpânei asezământului bisericesc, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria.

Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire, traducere: Cristian Spătărelu, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 7)