Cei înțelepți trebuie să-și amintească necontenit că răbdând mici și scurte necazuri în viață, după moarte se vor bucura de cea mai mare plăcere și de fericire veșnică. Drept aceea, cel ce se luptă cu patimile și vrea să fie încununat de Dumnezeu, de va cădea să nu scadă cu sufletul și să rămână în cădere, lipsit de nădejde. Ci sculându-se, iarăși să lupte și să se străduiască să fie încununat, ridicându-se din cădere, până la ultima suflare. Căci ostenelile trupului sunt arme ale virtuților și se fac mântuitoare sufletului.

(Antonie cel Mare, Filocalia, volumul I, Editura Institutul de Arte Grafice „Dacia traiană”, Sibiu, 1947, pp. 17-18)