Pace tuturor!

 

S-a încheiat prima zi de ITO. Un soi de liniște cuprinde orașul și privesc cum noaptea nu poate stinge lumina unei zile. Dacă ar fi să găsesc un cuvânt de parolă zilei este Bucurie. 

Parte din tinerii aceștia ce au venit la Sibiu îi știu de ani buni, preoții tineri ce-i însoțesc mi-au fost aproape sufletului, fie ca seminariști, fie ca studenți teologi. I-am văzut întineriți. Cum am văzut pe Arhiereii noștri întineriți din bucuria tinerilor. Un soi de virusare plină de Duh Sfânt din care am avut de câștigat toți. România ignorată, aceea în care tinerii mai știu să cânte și să recite poezii, în care mai știu să joace și să asculte cu drag, a ieșit la iveală, pentru câteva ore în plin centrul Sibiului. I-am văzut pe cei obișnuiți cu plimbările de seară cum s-au adăugat tinerilor. Am văzut cum părinți tineri și-au plimbat pe brațe copiii lor, bucuroși și zâmbitori în chip.

Am simțit cum orașul se hrănește din pace și nu e lucru ușor. Dimineața, devreme, a fost slujită la Catedrală Liturghia Voluntarilor ITO, tinerii aceștia minunați chemați pe post de înger pentru cei care, veniți de aproape sau departe, au nevoie de sprijin, îndrumare și o voce prietenească. Nici un tânăr nu e străin în Sibiu dacă are prieteni de nădejde. Și mi-am dat seama, în timp ce slujeam, că din ziua de astăzi nimic nu va mai fi la fel. Că particip, alături de o generație complicată în constructul ei, la un eveniment care schimbă vieți. De azi, nimic nu mai este ca înainte. Un nor de lumină s-a strecurat peste sufletele noastre, schimbând oboseala în odihnă și indiferența din jur în binecuvântare. Dar am înțeles, mai mult decât oricând, cât de mult au înțeles tinerii noștri din Ortodoxie. Au înțeles că este Liturghie. Și Liturghie după Liturghie.

O amplasare în veșnicie a valorilor din care își trăiesc, uneori cu greutate, alteori cu destindere, propria viață. Și am priceput de unde vine pacea lucrului cu tânăra generație. Din curajul lor de a fi liberi de un creștinism în retard cu vremea, din frumoasa provocare prin care își asumă proiectele de viață în Hristos. Da, da, asumarea unei culturi în Hristos, care să-i ajute să fie oricând mediatori în numele bunului simț și atenți la suferința celuilalt, atenți în dialog și în comportament. Aseară i-am văzut asumând un patriotism luminat, care nu anulează patriotismul celuilalt, de alt neam. Numai cine a văzut primirea delegației din Patriarhia Antiohiei și întreaga Africă înțelege deplin ce spun.

Am înțeles că m-au învățat să retrăiesc bucuria păcii în Hristos, aceea care izvorăște din asumarea Crucii și din bucuria iertării. Inclusiv a acelora care confundă clopotele cu BMW-ul și pe Patriarh cu un manelist. Pacea adusă de ei merită trăită. Cu bucuria unei gazde limpezite de Har.

Sursa: tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie