Turnul de intrare al Mănăstirii Bistrița a fost ruinat aproape complet de tunurile lui Soliman Pașa, când a trecut pe aici, la începutul secolului al XV-lea. În a doua perioadă de domnie, Petru Rareș a reconstruit acest turn și la etaj a adăugat și un mic paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae. Acesta oferă un spațiu foarte intim pentru rugăciune și are o catapeteasmă miniaturală, care datează din secolul al XVIII-lea. Paraclisul mai adăpostește icoane deosebite cu Maica Domnului și cu Sfânta Ana.

Deasupra acestuia, într-un loc special amenajat, străjerii însărcinați în trecut cu paza stăteau aici să observe și să anunțe eventualele pericole.

Altarul ctitorit de Sfântul Ștefan cel Mare, lipit de clopotniță

Ctitorie a Sfântului Ștefan cel Mare, paraclisul închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava este anexat turnului-clopotniță al Mănăstirii Bistrița. În lucrarea „Școala miniaturistică de la Dragomirna”, cercetătorul Gh. Vâlcea Popescu precizează că aici s-a realizat prima reprezentare a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava în pictura Bisericii noastre, care datează de pe la 1498.

Voievodul și-a dorit să aibă un loc intim, unde el și familia sa să se poată ruga, atunci când poposeau la această mănăstire. Paraclisul a fost inițial pictat în întregime, însă nu se știe din ce motive, pictura a fost acoperită cu var.

„În secolul trecut, varul a fost dat la o parte și au fost scoase la iveală anumite scene, dar nu au fost recuperate total. Se disting fragmente de scene din timpul pătimirii Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Ștefan cel Mare a adus moaștele Sfântului Ioan cel Nou la Suceava din Cetatea Albă, motiv pentru care a avut o evlavie deosebită la acest sfânt și i-a închinat acest paraclis”, afirmă ierodiaconul Vasile, ghidul Mănăstirii Bistrița.

În cele două paraclise ale Mănăstirii Bistrița se slujește în zilele în care sunt prăznuiți cei doi sfinți și uneori în cursul anului, deoarece sfintele slujbe se săvârșesc în majoritatea timpului în biserica mare a așezământului monahal.