„Mare eşti, Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!

Iubiţi credincioşi,

Aceste preafrumoase cuvinte le-am auzit acum câteva minute şi fac parte din marea rugăciune de sfinţire a apei, alcătuită de Sfântul Sofronie, patriarh al Ierusalimului, trăitor în veacul al VII-lea.

Suntem adânc mişcaţi de măreţia aceste slujbe de sfinţire a apei celei mari, care se face..., aducându-ne aminte de Botezul Domnului, când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a sfinţit apele prin intrarea în Iordan cu preacuratele Sale picioare.

Vedem cu ochii sufletului, o dată cu Ioan Botezătorul, Duhul Sfânt pogorându-se ca un porumbel, deasupra capului Mântuitorului; auzim şi noi, cu acelaşi Sfânt Botezător, glasul din cer al lui Dumnezeu Tatăl.

Minunată arătare a Preasfintei Treimi la râul Iordan! Prezenţa dumneavoastră aici, în număr atât de mare este un semn al măreţiei acestui praznic, pe de o parte, iar pe de alta a dorinţei de a duce acasă, în vase curate, Sfânta şi Marea Aghiasmă, pentru evlavioasă întrebuinţare.

Dreptmăritori creştini,

Socotim potrivit ca în aceste momente de înălţare sufletească, să vă aducem aminte, pe scurt, despre foloasele aghiesmei mari şi modul de întrebuinţare şi păstrare. În acest scop, reamintim un fragment lămuritor din Rugăciunea de sfinţire a apei, pe care aţi auzit-o cu toţii. Citim, iată, din cartea după care s-a făcut slujba: „...Şi-i dă ei dar de vindecare şi
binecuvântarea Iordanului. Fă-o izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neajunsă, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa, să le fie spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţire a caselor, spre tot folosul de trebuinţă...”.

În privinţa modului de întrebuinţare, amintim mai întâi că s-a îndătinat obiceiul de a se consuma, pe nemâncate desigur, timp de nouă zile, începând cu ajunul sărbătorii Bobotezei, până la odovania (sfârşitul) praznicului. Mai poate fi consumată în zile de post şi ajunare, sau la sărbători mari, fie înainte, fie după biserică.

O precizare se impune, însă: când luăm aghiasmă mare şi anafură, întâi luăm aghiasma, apoi anafura. Să ştim, apoi, (...) că aghiasma mare este întrebuinţată de preot pentru a stropi casele dumneavoastră, în zilele ce preced praznicul Bobotezei; tot cu aghiasmă mare se sfinţesc icoanele, crucile, veşmintele preoţeşti, vasele liturgice (potir, disc ş.a.); de asemenea credincioşii înşişi obişnuiesc să stropească ogrăzile, livezile, viile, holdele, ş.a., un lucru bun, având în vedere că toată firea înconjurătoare are nevoie de sfinţire.

De aceea trebuie să avem un respect deosebit faţă de acest dar dumnezeiesc: aghiasma se păstrează cu atenţie, ferind-o de întinare. În acest scop, ea trebuie ţinută într-un loc deosebit în locuinţă, într-una din încăperile destinate pentru activităţi mai pioase şi nu la un loc cu toate celelalte obiecte de uz casnic, în bucătării sau cămări, alături de sticle cu alt conţinut.

Dacă de la un an la altul aghiasma prisoseşte, cea veche, deşi nu este stricată şi nu se strică niciodată, se varsă în locuri curate, ferite de întinare, de regulă, în pământ, la flori, la rădăcinile pomilor.

Mai amintim, iubiţi credincioşi, că trebuie să ne ferim ca de foc de orice întrebuinţare străină cu duhul ortodoxiei. Ştim că, din păcate, s-a înmulţit în ultima vreme numărul „dezlegătoarelor”, „descântătoarelor”, sau altora asemenea, care - profitând de necazurile oamenilor, dar şi de ignoranţa lor - recomandă fel de fel de „reţete”, pentru aşa-zisele dezlegări de farmece etc., reţete în care includ uneori şi aghiasmă, mare sau mică.

Să nu cumva să le daţi ascultare, drept-măritori creştini, că faceţi lucru diavolesc, nu creştinesc!

Nici nu vi se rezolvă necazul şi săvârşiţi şi un mare păcat. Canoanele sfinţilor părinţi opresc de la împărtăşanie pe cei ce apelează la astfel de vrăjitori. Pentru buna cinstire a sfintei aghiesme, vă mai facem acum o recomandare. La sfârşitul Sfintei Liturghii, când veţi primi în vase apa sfinţită, să păstraţi buna rânduială, aşteptând să vi se distribuie aghiasma cu răbdare şi bună-cuviinţă, aşa cum se cade într-o astfel de sfântă zi.

Iubiţi ascultători,

Nădăjduim că aceste câteva lucruri vă vor ajuta pentru folosirea cu evlavia cuvenită a aghiesmei mari. Să avem grijă, iarăşi, că nu este suficientă gustarea din aghiasmă spre sfinţirea noastră, a caselor, a ţarinilor noastre, ci şi de o viaţă virtuoasă, în credinţă şi fapte bune. Pentru aceasta, să ne ţinem mereu strânşi în jurul Maicii noastre Biserici, ca astăzi!

De încheiere, rugăm pe bunul Dumnezeu să vă împlinească toate cererile cele spre mântuire prin gustarea şi stropirea cu această apă sfinţită. Amin.