părinte (duhovnicesc)

Românii în Sfântul Munte Athos

Cel care a trecut pragul chiliilor româneşti de la Colciu nu are cum să nu se simtă mai apropiat de Dumnezeu. Aici, totul este simplu. O portiţă de lemn, ca a bunicilor, te anunţă că intri în altă lume. O lume a tainei, a minunii şi a smereniei. Livada de măslini de pe cărarea ce duce la schit, iarba şi brânduşele violete, toate creează o anticameră a minunii ce urmează. Te-ai aştepta să găseşti cine ştie ce catedrală şi alte construcţii măreţe. Găseşti, însă, un colţ de rai românesc, o bisericuţă de doar câţiva coţi, câteva chilii proptite între munte şi marea ce se întrezăreşte de pe terasa schitului.

Duhovnicul iubește cu iubirea lui Hristos

Există credincioși care, apăsați de povara unor păcate, îl caută pe preot pentru a se mărturisi, după aceea însă evită întâlnirile cu preotul din cauza rușinii. Trebuie precizat faptul că preotul nu păstrează imaginea celui ce a păcătuit, ci a celui ce s-a mărturisit și s-a îndreptat.

De ce și pentru ce avem nevoie de duhovnic?

Trebuie, mai ales, să împlinim cu fapta poveţele, sfaturile şi îndrumările duhovnicului, petrecându-ne viaţa în bună cuviinţă.

Ieroschimonahul Valerian și înnoirea vieţii duhovniceşti din Sihăstria

Când Schitul Sihăstria a fost ars şi pustiit de turci în luptele cu eteriştii greci, părintele Valerian s-a făcut sihastru în pădurile din împrejurimi. Apoi, revenind în schit, a ajutat la înnoirea chiliilor, a bisericii şi a vieţii duhovniceşti din Sihăstria. Mitropolitul Veniamin Costachi, văzând râvna schimonahului Valerian pentru casa Domnului, l-a hirotonit diacon şi preot şi l-a numit egumen al Schitului Sihăstria.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe a condus, timp de 25 de ani, două mari obşti călugăreşti

Ca stareţ al celor două mănăstiri, Cernica şi Căldăruşani, Cuviosul Gheorghe a împărţit soborul în două părţi, punând în fiecare mănăstire câte un egumen destoinic. A rânduit la biserică pravilă zilnică, spovedanie deasă, ascultare şi masă de obşte, după tradiţia Athosului şi potrivit aşezământului său.

Prin studiul cuvintelor dumnezeieşti puteţi ajunge sfinţi fără osteneală

Vreau să vă dăruiţi mai mult studiului Scripturii Vechiului şi Noului Legământ, precum şi Psaltirii şi canoanelor. Cu aceeaşi poftă cu care citiţi troparele şi canoanele, să citiţi şi pe Părinţii Bisericii; dar întâi de toate, Sfânta Scriptură. Citiţi Evanghelia, Vechiul Legământ. Este mare bogăţie, de vreme ce pe acestea s-au sprijinit toţi Părinţii. 

Puterea exemplului părintelui duhovnicesc

Ucenicul în­vaţă mai mult de la Bătrân din pilda vie­ţuirii sale, trăind alături de el, văzând cum depăşeşte Bătrânul anumite încercări, decât din cuvintele acestuia.

Ascultarea în toate este grea, dar roadele ei sunt cele mai dulci

Avva Ioan, cunoscut pentru marea sa ascul­tare, fiind trimis să aducă balegă de bou de către părintele său, Avva Pavel, dintr-un loc unde locuia o leoaică, întrebă pe Bătrân: „Dar ce voi face dacă vine leoaica?”. Atunci Bătrânul, glumind, i-a zis: „De va veni asupra ta, leag-o şi adu-o aici!”.

Sfârşitul mucenicesc al Cuviosului Simeon Sihastrul şi al ucenicilor săi

În primăvara anului 1704, chiar în noaptea de Înviere, pe când toţi părinţii erau la biserică, s-a pornit de pe Ceahlău o mare avalanşă de zăpadă asupra schitului. Atunci unul dintre ei, cu viaţă aleasă, a strigat: „Părinţilor, să luăm repede icoana Maicii Domnului şi să fugim pe obcină, că vine muntele peste noi!”. Ceilalţi, crezând că aiurează, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a luat singur icoana Maicii Domnului şi a fugit din biserică. Îndată, avalanşa de zăpadă a acoperit schitul, biserica şi părinţii, după ce Cuviosul Simeon a citit Evanghelia Sfintelor Paşti, dându-şi cu toţii duhul în mâinile lui Dumnezeu Celui Care a înviat din morţi.

(Video) Este păcat să-ți schimbi duhovnicul, fără să iei dezlegare?

Fragment din intervenția „Întreabă preotul – LIVE” a părintelui Patriciu Vlaicu de luni, 13.04.2020.

Pagini