părinte (duhovnicesc)

Fiecare tânăr în parte trebuie să hotărască pe ce cale va merge

Părinții, duhovnicii, dascălii trebuie să-i ajute pe tineri să-și aleagă viața pe care sunt în măsură să o ducă și să-și urmeze chemarea lor adevărată, fără să-i influențeze sau să le înăbușe chemarea lor.

Răutatea are sfârșit tragic, iar adevărul iese mereu la iveală

Monahul care îl apăra pe David i-a poruncit acestuia, ca din partea egumenului, să meargă să ia puțin rachiu de la chelărie. Dar a spus și chelarului să-l urmărească ce va face. David însă s-a dus direct la stareț să-l întrebe dacă poate să ia rachiu. Și acest lucru i-a pricinuit o nouă cinstire de la călugării din Mănăstirea Lavra.

Cuviosul Varsanufie Sihastrul, cel care a descoperit peştera Cuvioasei Teodora de la Sihla

Văzând păsările cerului ducând fărâmituri de pâine de la trapeză către Sihla, a trimis doi fraţi să meargă după păsări, până au aflat pe plăcuta lui Dumnezeu, Cuvioasa Teodora. Apoi, îndată a rânduit un duhovnic ca s-o împărtăşească şi s-o îngroape la Sihla, în peşteră.

Cuviosul Sila Ieroschimonahul, mare ctitor al Sihăstriei Putnei

Răposând egumenul Dosoftei în anul 1753, Cuviosul Sila a fost ales părinte duhovnicesc al Sihăstriei Putnei. El a înnoit în întregime acest schit, zidind din piatră o biserică nouă, în locul bisericuţei de lemn, precum și chilii, trapeză, pivniţe, cişmea de apă, livadă de meri şi zid de jur-împrejur. De asemenea, a împodobit biserica cu catapeteasmă, cu icoane şi cu toate „podoabele şi trebuinţele ce i se cuvin casei lui Dumnezeu”.

Mitropolitul Iachint de Vicina – primul mitropolit al Ţării Româneşti

Acest ierarh, ajutat de domnul ţării, Vladislav I (1364-1377), a încurajat şi susţinut mult monahismul românesc, al cărui început se urcă până în secolul IV, prin centrul monahal pustnicesc din Munţii Buzăului. El a adus în ţară pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza câteva mânăstiri-lavre după model atonit. El a trimis numeroşi călugări „vlahi" la Mănăstirea Cutlumuş (Athos), unde au ajuns călugări vestiţi. 

Minunea Sfântului Teofil și hrănirea pelerinilor flămânzi

Ucenicul a înşfăcat ceaunul cu bucurie şi cu teamă şi a început să toarne în străchinele de drum ale închinătorilor. Dar o, minune! Oricât ar fi turnat, terciul nu se împuţina. Toţi fuseseră hrăniţi, îndestulaţi, iar ceaunul era parcă plin. Şi aşa cum au fost înmulţite pâinile în pustie pentru a ajunge la o mulţime de popor, aşa şi acum a fost înmulţită hrana prin rugăciunile Fericitului.

Tăurașul Sfântului Teofil

S-a făcut întocmai. După întoarcerea acasă, s-a apropiat de tăuraş, a repetat cuvintele pe care i le spusese Fericitul, iar tăuraşul, care până atunci pufnea şi se purta ca o fiară, s-a făcut blând ca un miel: a început să se gudure cu supuşenie şi să lingă mâna stăpânului. 

Folosiți bine tinerețea!

Este mare lucru să aveți tinerețe bătrână, ca să puteți avea o bătrânețe tânără!

Unul dintre criteriile în alegerea duhovnicului

Către cel spre care inima nu se încredinţează deplin, nu încredinţa lui conştiinţa ta.

Duhovnicul ne arată calea, se roagă pentru noi și ia asupra sa păcatele noastre

Domnul Iisus Hristos, rugându-Se în grădina Ghetsimani, este într-o oarecare măsură chip oricărui părinte duhovnicesc în raportul lui cu fiii săi duhovniceşti, pentru că ia asupra Sa păcatele lor. Cât de mare este lucrarea aceasta şi cât de mult suferă duhovnicul din cauza ei!

Pagini