14 octombrie, pentru Biserica Ortodoxă din România, a reprezentat și reprezintă – reprezintă de sute de ani și va reprezenta, nădăjduiesc eu, câteva mii de ani de acum încolo – aceeași zi de bucurie alături de Sfânta Parascheva de la Iași. Trebuie să ne înțelegem: sfinții pot fi slujiți în diferite chipuri. Unul dintre aceste moduri de a fi aproape de ei este pelerinajul, ca și cum ai merge la un ceai de la ora cinci sau la o întâlnire de taină cu prietenul cel mai bun pe care îl ai, iar Sfânta Parascheva este un prieten desăvârșit.

A învățat-o prima dată Petru Rareș, atunci când la Istanbul s-a rugat multă vreme, la Constantinopol de asemenea, în casa socrilor săi s-a rugat mult ca Sfânta Parascheva, care era găzduită acolo, să-l ajute să treacă peste blestemul morții. Întors în țară, avea să construiască prima biserică dăruită Sfintei Parascheva, pe care sigur că Vodă n-a mai dus-o până la capăt, dar a lăsat-o ca o biserică de juruință, îndeplinită ulterior de soția sa și împodobită inclusiv de copiii săi.

Există în Sfânta Parascheva ceva care ne pozitivează pe toți, o dorință de a face bine măcar pe 14 octombrie, de a fi mai aproape unii de ceilalți, de a ne învăța unii pe ceilalți răbdarea și compasiunea. Sfânta Parascheva întotdeauna a avut calitatea aceasta remarcabilă de scoate ce e mai bun în noi și ce e mai rău în cei care o urăsc, pentru că are și calitatea aceasta de a exorciza pe cei care confundă scriitura cu lătrătura și filmarea cu scoaterea ochilor. Din acest punct de vedere, cred că Parascheva este un foarte bun medicament inclusiv la perioada aceasta de covid. Decovidează, într-un fel sau altul, neputința noastră de a ne iubi unii pe ceilalți.

Pentru mine, ca ardelean, Sfânta Parascheva e prezentă în sute de mănăstiri și biserici. Nu-i vorba doar de ea, ci și de cealaltă Paraskevi, care cu mult înainte de a fi pomenită în Moldova, era pomenită de către ciobanii care, trecând prin zona Pindului sau ajungând în munții Greciei, învățaseră să prețuiască fecioarele acestea desăvârșite ale dragostei lui Dumnezeu. Cred că e o lecție de bunăcuviință ortodoxă să te apropii de Sfânta Parascheva și în zilele în care nu te poți duce până la ea, măcar să-i citești acatistul, să-i dau un SMS că ești alături de ea în ziua ei de naștere.

Mai este un lucru pe care vreau să-l consemnăm împreună. Pentru ieșeni ar trebui să fie mai mult decât praznic local. E un soi de așezare în universalitatea Iașului. Fără Sfânta Parascheva, Iașul ar fi mult mai sărac. Palatul Culturii are rezonanța lui și are frumusețea sa. Tot ceea ce are Iașul – pe Creangă, pe Eminescu, Casa Scriitorilor –, tot ceea ce înseamnă construcția Iașului are și pentru că, într-un fel sau altul, Sfânta Parascheva stă acolo liniștită într-un colț și se roagă pentru Iași. Știu mii de studenți ai Iașului care acolo, la picioarele Sfântei Parascheva, au primit întărire și motivare să-și treacă examenele și să fie medici buni, profesori buni, chimiști de marcă, scriitori foarte buni. Ea, într-un fel sau altul, este sora mai mare a fiecăruia dintre noi sau, dacă vreți, o bunică strașnică dispusă oricând să ne ofere câte ceva pentru a ne putea hrăni și pentru a ne putea desăvârși în viața aceasta spirituală care are și latura ei de cultură, nu doar de rugăciune.

Pentru copii, sigur că Sfânta Parascheva este o ocrotitoare și o ghidușă bunică ce mai spune și povești din când în când. Bine ar fi din când în când să le spunem și povestea Sfintei Parascheva, cum a ajuns, cum a adus-o tocmai Vodă și tocmai acolo în cetatea aceasta din câmpul Moldovei, construită, într-un fel sau altul, capitală la presiunea turcilor, ca să fie o cetate neapărată și în care să poată intra de fiecare dată când vor și să iasă când vor din ea. Prin Sfânta Parascheva, Iașul nu a mai putut fi cucerit niciodată. Și dacă a fost capitala României atunci când i-a fost mai greu României să fie România, e și semn că Sfânta Parascheva a prețuit-o și a păstrat-o cu rugăciunile ei, chiar dacă la vremea aceea se ascunsese un pic tocmai pe o stradă din Viena pentru a fi protejată.

Taina cea binecuvântată a Sfintei Parascheva mai crește din ceva: a născut o teologie filocalică a femeii românce. Sunt convins că femeile care s-au apropiat de vocația Paraschevei de a fi rugătoare, răbdătoare, bună, cuminte, participantă liturghie de liturghie – nu e, până la urmă, cea mai de preț credincioasă a Catedralei Mitropolitane? Poate le-a învățat pe femei să fie și ele la fel ca Sfânta Parascheva: dăruitoare de bine și bucurie.

Pentru bărbați este o motivare să își aleagă corect soția, pentru că de fapt prisma prin care privești feminitatea prin Sfânta Parascheva te apropie foarte mult de Maica Domnului – chiar seamănă în icoane, deseori și împreună sunt arcul feminin de rezistență al Bisericii. Ce îi lipsește Sfintei Prascheva este fără îndoială Hristosul din brațe, care o face cu totul specială pe Maica Domnului, dar nu-i lipsește Hristosul din inimă, Hristosul din crucea ce o ține în mână pentru a ne spune că prin Cruce se poate birui lumea și în Cruce rezistă lumea. Cu alte cuvinte, Parascheva este colega noastră de mântuire, camarada noastră de desăvârșire și nu în ultimul rând sfânta noastră de înmulțire a harului și a darului peste Biserică.

Îndrăznesc să spun că pentru preoți Parascheva este un model de bucurie a slujirii. N-am văzut-o obosită, n-au auzit-o comentând din racla sa niciodată împotriva mulțimii de oameni, și în repetate rânduri sunt convins că lucrează și schimbul trei atunci când se închid ușile catedralei, dar se deschid inimile oamenilor, se apropie candelele de icoanele ei și oamenii, plecându-se în genunchi, îi cer ajutorul.

E ea, Paraskevi, o zi de vineri a Bisericii, de aia este ziua suferinței care se transformă în ziua bucuriei depline și a așezării în înviere. Sfânta Parascheva, pentru români, este semnul că Hristos a înviat. Și este semnul că a înviat Hristos și că ne-a dăruit prin oamenii de genul ei posibilitatea sfințeniei, deschizându-ne calea spre Împărăția Cerurilor. Sunt convins că în Poarta Raiului, pe foarte mulți dintre noi, Sfânta Parascheva ne așteaptă ca o soră mai mare, bucuroasă de oaspeți. Nu cred că are la îndemână neaparat alivenci la momentul acela și nici apă rece pentru a ne primi – Creangă ne-a creat o astfel de imagine și a Sfintei Parascheva –, dar are în mod cert o inimă bună prin care intrăm și trăim Împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca Sfânta aceasta să ne dăruiască pacea și liniștea de a trece nu doar peste pandemie, ci peste pandemia de ură, de dezumanizare în care ne zbatem de câțiva zeci de ani. Dumnezeu să binecuvânteze România și prin Sfânta Parascheva!