Părintele Gavril Niculiță s-a născut la 12 august 1902 în localitatea Pașcani, județul Iași. A urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași și Facultatea de Teologie din Cernăuți (1928). În timpul studiilor a fost profesor la Școala de Economie Casnică din Brătești, județul Iași.

La 14 noiembrie 1929 a fost hirotonit pe seama Parohiei Liteni, județul Iași. În 1942 s-a transferat la Parohia „Sfântul Vasile cel Mare” din Tătărași. S-a remarcat prin frumoase realizări de ordin filantropic și cultural. În Parohia Liteni a construit o cișmea și trei case, două pentru copii orfani și una pentru o văduvă bătrână. În cartierul Tătărași a construit opt podețe și la biserică a organizat un cor pe patru voci.

La 15 aprilie 1952 a fost reținut de Securitate pentru cercetări. În urma Deciziei MAI nr. 701/1952, a fost trimis în detenție administrativă pe o perioadă de 24 luni pentru culpa de a fi fost „șef de cuib legionar înainte de 23 august 1944”. A cunoscut coloniile de muncă de la Capu Midia și Onești (august 1953).

A fost eliberat de la Onești în ziua de 21 mai 1954. Cu toată opoziția împuternicitului de la culte, Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei l-a reintegrat în slujire, alături de cel numit între timp la parohia din care fusese arestat. În parohie, enoriașii afirmau că „preotul Niculiță a suferit închisoare pentru credință și neam”.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 119)