Sfânta Parascheva, împreună cu Sfânta Genoveva, în ceea ce privește parohia noastră, sunt cele două sfinte care creează un fel de arc, așa, care unește. Sunt un fel de pod al credinței și al sfințeniei care unește două teritorii distincte, Hristos fiind și într-una și-n cealaltă cu intensitate. Sfânta Parascheva, pentru noi, parizienii, este o prezență efectivă. Avem veșmântul Sfintei de foarte mult timp. Și hramul, când îl facem, îl facem de ziua Sfintei Parascheva. Nu spun că întâi de toate, dar cea mai amplă organizare pe care o facem, o facem într-adevăr, pe 14 octombrie. O descoperim încetul cu încetul și pe Sfânta Genoveva, dar am fost mai timizi. Deci, întâi de toate, Sfânta Parascheva a fost în parohia noastră ca ocrotitoare. Sigur, ne-am mai echilibrat pe parcurs. Vedeți, ce se petrece cu Sfânta Parascheva nu este doar o declarație de intenție din partea parohiei noastre, ci fiecare dintre noi a vizitat-o la Iași și a trăit propria lui stare în legătură cu Sfânta: că săruți sfintele moaște, că le simți calde, de exemplu – mi s-a întâmplat de mai multe ori.

Mi s-a întâmplat în chip minunat și ca părintele care era acolo să-mi aducă chiar mahrama care era pe mâna Sfintei. Eram odată la catedrală, într-un colțișor, și eram așa, un pic cătrănit în sinea mea. Tocmai venisem de la Paris la Sfânta și îmi ziceam în sinea mea: „Uite, ce puține cunosc despre viața ei. Ea este Sfânta ocrotitoare a parohiei noastre, și eu sunt jalnic în privința asta”. Și la un moment dat, se apropie un părinte monah de mine și spune: „Uite, simt că trebuie să vă dau mahrama aceasta care era pe mâna sfintei”. Adică, eu în cugetul meu, nu îndrăzneam să mă apropii, și a venit un semn – cu siguranță, Sfânta Parascheva a gestionat lucrurile foarte frumos, ca să mă atenționeze: „Îți știu gândurile, te-am primit, iată binecuvântarea”. 

De atunci, nu cred că s-au mai dat mahrame așa, sau, în orice caz, nu e o practică obișnuită. Am păstrat ștergarul acela – era un pătrățel de pânză – ani îndelungați, și a păstrat chiar și un miros, un parfum, așa, care venea de la Sfânta. Îmi amintesc, când era Maria mea mică și era bolnăvioară, îl puneam pe ea... și l-am rătăcit cumva. L-am dat într-un spital la o pruncă cu o boală foarte gravă, al unui părinte care venise la Paris și atunci mi l-au rătăcit.

Dar, vreau să spun că, în ceea ce mă privește, am simțit binecuvântarea și ocrotirea Sfintei. Mi-a semnalat faptul că era prezentă și și-a manifestat această prezență în clipa când am vizitat-o. Sigur că sunt departe de a mă ridica la înălțimea de cinstire și de trăire care ar trebui, pur și simplu, să fie în relație cu Sfânta, dar construim lucrurile. În sensul că, parohia noastră este o parohie cu oameni care chiar Îl caută pe Dumnezeu și trăim realitatea aceasta a credinței la modul cât se poate de concret. Și ne rugăm Sfintei și vedem că se petrec lucruri minunate cu noi. Și simțim bunăvoirea Sfintei. Iar acum, cu împrăștierea noastră în Europa întreagă, vă spun că puteți să faceți sejur european, înconjurând Europa și mergând din Sfânta Parascheva în Sfânta Parascheva, ca parohii. De exemplu, dacă face cineva doar din două bucăți drumul până în Franța, prima oprire o face la Viena, la Sfânta Parascheva, la părintele Răzvan Gască și după aceea ajunge la noi. Se poate! Adică, e uimitor, e o internaționalizare a prezenței și binecuvântării Sfintei Parascheva prin faptul că românii sunt pretutindeni în Europa.