Părintele Chir, medicul mănăstirii, ne-a povestit că odată starea sănătăţii bătrânului s-a agravat brusc. Din cauza frigului îndurat în lagăr, picioarele i s-au umflat si s-au umplut de răni, care curgeau. Doctorul s-a gândit că la vârsta de 90 de ani şi cu această boală, stareţul va muri. Dar peste vreo trei zile, când a venit să-l controleze, a văzut că starea bătrânului se îmbunătăţise brusc.

„Părinte, zise doctorul mirat, matale ştii că te vindeci?”

„Ştiu, răspunse stareţul, în noaptea asta a venit la mine Sfântul Mucenic Hristofor şi mi-a zis: Selafiil, nu-ţi face griji, tu o să te lecuieşti.”

„Bine, părinte, zise medicul glumind, dar trebuia să-mi spui şi mie, ca să nu mă necăjesc atâta.”

Ce-i drept, părintele Selafiil nu a mai povestit la nimeni despre asta, iar cheleinicul lui mi-a zis că se căieşte că a descoperit că este cercetat de Sfinţi.

(Ierodiaconul Savatie Baștovoi, Parintele Selafiil – Dragostea care niciodată nu cade, Editura Marineasa, Timișoara, 2001, pp. 36-37)