În multe rânduri am avut discuţii la şcoală, cu elevii, atingând chestiuni foarte complexe legate de adolescenţă. Întotdeauna am ţinut seama însă de următoarea regulă: a-i trata pe tinerii care ascultau cu mult respect, ca şi cum m-aş fi adresat unui public adult.

Chiar şi la întrebările provocatoare, dificile, m-am străduit să răspund clar şi convingător, fără să-mi pierd respectul pentru cei cu care vorbeam. Aceasta, întotdeauna, a creat un respect reciproc între mine şi auditoriu. Şi pot să spun că la cursurile mele copiii ascultau cu mare atenţie, mai ales că eu alegeam subiecte interesante legate de vârsta lor.

Relaţiile noastre cu copiii, odată cu instaurarea pubertăţii, ar trebui să fie revizuite. Ceea ce este acceptabil pentru elevii de 8-10 ani nu mai poate fi acceptat de adolescenţi. Greşelile din educaţia copiilor, la vârsta adolescenţei, nu mai pot fi îndreptate. Părinţii trebuie doar să se roage pentru copiii lor şi să se străduiască să nu fie pentru ei conducători autoritari, ci prieteni cu autoritate, mai mari.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, Traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 89-90)